„Big Bangul” care s-a produs la Biblioteca Centrală „B.P. Hasdeu”

Jarmila Horakova, traducătoare, poetă și profesor la universitatea Carolină din Praga, unde predă literatura română, a publicat la Chișinău o carte scrisă în limba română la editura Arc. Cartea este intitulată „Big Bangul care n-a avut loc” și a fost lansată ieri, 04.10.23, la Biblioteca Centrală B.P. Hasdeu”.

Despre cartea autoarei, Dumitru Crudu, cel care a încurajat-o să trimită manuscrisul la o editură din Moldova, a spus că este una foarte importantă pentru cultura română. De obicei noi, românii, suntem tentați să observăm doar detaliile urâte, să ne plângem și să scoatem în vileag tot ce ne deranjează, or citind cartea Jarmilei Horakova vedem totul dintr-o altă perspectivă – una luminoasă. Tot Dumitru Crudu a precizat despre poezia Jarmilei că este una specială: „Nu vreau să dau definiții savante, dar spun că e o poezie foarte autentică. Ceea ce m-a mirat este că această poezie parcă e scrisă de un douămiist sau post-douămiist. Descoperim în aceste poezii cotidianul și o viziune minimalistă, un fel de post-realism. Această poezie exprimă și drame ale unui individ contemporan. poemul „Băltoaca”, de exemplu, evocă simbolul unui trecut care a înghițit rudele. Reîntâlnirea cu ele este tulbure. Apa tulbure din băltoacă spune multe despre relațiile încurcate ale eului liric cu rudele sale”. Lectura unei cărți scrise în limba română de un scriitor străin conferă emoții aparte. Dumitru Crudu a trăit senzația primordialității citind, de „călătorie adamică”: „de parcă ne aflăm la începuturile lumii, acest sentiment mi l-a dat cartea Jarmelei.

Criticul literar Maria Pilchin, care a moderat evenimentul, i-a propus un scurt interviu poetei. Interviu din care am aflat că deși Jarmila Horakova, în unul din poemele sale, scrie că poezia produce liniște, pentru ea poezia nu înseamnă neapărat asta: „Poezia poate fi foarte neliniștitoare. Iar liniștea se poate trage din anumite imagini frumoase construite într-un poem, tot liniște simți și atunci când poezia exprimă anume ceea ce tu ai intuit, iar poezia vine să confirme”. Iar întrebată fiind despre „oglinda traducerii”, Jarmila Horakova a spus că în momentul în care traduci cuvintele nu îți mai aparțin: „Traducerea cere respect față de autor, în primul rând. Traducerea e ca o femeie – sau frumoasă sau fidelă”.
Maria Pilchin a întrebat-o și despre „Zburător și Luceafăr – două personaje cărora li se dedică volumul de poezii”, a întrebat dacă „este Zburătorul un tip fragil?” Răspunzând la această întrebare, Jarmila Horakova a mărturisit că vorbind despre fragilitate se referea la limitele comunicării dintre bărbat și femeie.
Citind cartea, Maria Pilchin s-a gândit la Kafka, de aceea a întrebat-o ce relație există între Kafka și poeta, traducătoarea Jarmila Horakova: „Kafka nu e printre autorii cu care am crescut. L-am descoperit destul de târziu”, a spus Jarmila, precizând că l-a descoperit mai ales prin prisma lecturilor sale, adică întâlnea referințe legate de Kafka la alți scriitori, cum ar fi Max Bleher.
În continuarea dialogului, Maria Pilchin a vorbit despre valoarea cărții, subliniind că poeta operează cu „imagini inedite și neașteptate. O poezie deloc încifrată. Deloc închisă, parcă la suprafață, dar e doar o aparență. Căci e și un joc poetic, pentru a-l înțelege trebuie să citești de doua ori textele. Mi se pare și o poezie de idei. Un volum intelectualist. La un moment dat, această carte poate fi o carte de vizita a Praghei”.

La eveniment a participat și Excelența Sa, Ambasadorul Cehiei la Chișinău, Stanislav Kázecký, care a mărturisit că i-a făcut o mare plăcere să o descopere la Chișinău pe Jarmila Horakova. Se bucură de faptul că manuscrisul a fost publicat anume la Chișinău și că nu știe cum anume să o catalogheze: drept literatură cehă sau română. Un lucru însă este cert și important potrivit Excelenței sale: „să fie cât mai multe exemple de prezență cehă la Chișinău”.

Și poeta Moni Stănilă i-a adus felicitări traducătoarei și scriitoarei cehe, relevând ingeniozitatea formulărilor folosite în carte: „Când apare câte un oraș în text, dacă nu îi dai nume, e greu de înțeles despre ce oraș anume se vorbește […] Ești un poet european, dar substratul adânc este unul referențial românesc, nu atât din scriitori, cât din mitologia românească”.

Iurie Birsa, directorul editurii „Arc”, a vorbit despre importanța acestei cărți, precizând că „Cehia este un simbol pentru toți cei crescuți în Uniunea Sovietică, un simbol al rezistenței”. Când a primit propunerea, a luat-o drept o provocare și a aprobat manuscrisul în care a simțit o luptă între genuri.

Scriitorul Iulian Ciocan, unul dintre cei mai traduși autori în Cehia, a adus, la rându-i, felicitări Jarmilei Horakova, precizând că publicarea acestei cărți reprezintă un eveniment important. Și și-a amintit și despre splendidele meciuri de hockey pe care le urmărea în copilărie, la care învingători erau mereu cehii. De acolo se trage atitudinea lui aparte pentru această țară și cetățenii săi.