Caniculă geroasă 

I-atât de ger, de mi se sparg genunchii de lacrimile reci

Ce tot îmi curg din luna mai, când mă frigeau

Și dacă totuși te-am făcut s-aștepți

Te rog să-mi ierți nelămuririle de veci.

Am să te-aștept pe-aleea glasurilor „blânzi”

Și-am să zic oricărui trecător că ai murit

În amintiri, în versuri și-n oglinzi

De nu mă recunosc pe mine nici un pic.

Iar dacă îndrăzni-v-ai tu să mi te-arăți

Jur că te blestem de fericire

Și nici nu-mi pasă că nu ești mort pe drept

Te duc pe-altarul meu de nemurire.