Cătălina Lungu: Acolo unde m-am născut

Acolo… unde m-am născut
S-a oprit timpul… sub un nuc
Iar în fântâni izvoare tac
Ș-un clopot dă din veac în veac.

O cumpănă albă de ger
A stat, cu mâinile la Cer
Ce fel de păsări s-au aflat
De-au dus toți oamenii… din sat?!

Sub geana unui vechi cătun
O rândunică-și face drum
La cuib… la pui, c-un cioc de lut
Ce ține-o casă… de desubt.

Din floarea lui un nuc bătrân
Tăifăsuiește… c-un salcâm
Din flori de leac și bucurie
Rămas-am lemne… de săcrie.

Ies la portițe bătrânei
Gonind în pâlcuri… bobocei
Și nemuriți de-un greu al lor
Își dau binețe muți… de dor.

Acolo… unde m-am născut
Nu se mai nasc copii… demult
Doar cucul stă pe lângă pui
Că zboară omu-n locul… lui.