S-aprind stele peste sat
Mama mea… s-a aciuat
Rupând de-un picior olog
De defoc.
Ziua parcă-i mai uşor
Noaptea-i negură de dor
Când doar în fotografii
Ai copii.
La fereastra dinspre drum
Mama rezemată-n pumn
Îşi plineşte ochii goi
C-un bâzoi.
Lacrimi îi brăzdează-n lung
Drumuri… la care n-ajung
Pe obrazu-i boronit
Ca-n pământ.
Mamă… iartă-mă, auzi?!…
Pentru ochii veşnic uzi
Şi c-ai legănat la sân
Un strein.
Astăzi e sâmbătă… mamăSpală-mă… ca în pruncieCearcă cu cotul şi fă săponealăAşchii mă dor în călcâie. Toarnă-mi pe rănile firiiMiruri… din cele mai sfinteIartă-mă iar…
Trece vremea… trece vremea când uşor când greu,Şi se pune ca pecetea peste chipul meu,Uneori amari ca fierea, alteori mai dulci ca miereaÎmi trec anii…
Ce primăvară tristă- Cu lacrimi multe, multe, Cu griji și cu nevoi Ce vor să ne înfrunte. Mi-e inima fierbinte De dor de neam și…
Ce primăvară tristă! Cu lacrimi multe, multe, Cu griji și cu nevoi Ce vor să ne înfrunte. Mi-e inima fierbinte De dor de neam și…
Îmi vorbeşti de coasta ta, iubite… Da, din ea m-a modelat Olarul… Harul Lui şi-acum ne mai cuvântă O aşternere a drumului, stelarul! … Din mistere aruncaţi pe…
Revista TIMPUL – Portal de cultură
„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”
Te rog să confirmi că dorești să blochezi acest membru.
You will no longer be able to:
Please note: This action will also remove this member from your connections and send a report to the site admin. Please allow a few minutes for this process to complete.
Răspunsuri