Daniela Herbei: ,,dedicație”
îmbrățișează-mi chipul
cu palmele-amândouă
privește-mă adânc, de dincolo de azi
să-mi fii în zilele când plouă.
spațiul mi-e strâmt, nu este timp
ți-oi învăța privirea pe de rost
de-o fi un infinit de searbăd anotimp
să-mi fii când totul merge prost.
surprinde-mă și risipește-mi temeri
învață-mă pe dinafară
alină-mi tânguieli și dă-mi puteri
să-mi fii mereu în fapt de seară.
învață-mă din nou doar până când
din ceață și-o veșnicie de iubire…
inima-mi bubuie, ochii-mi plâng
intens, de-atâta fericire…
**
Răspunsuri