Mihail Olenschi: „UNIVERSUL ÎNVAȚĂ DE LA TINE, FEMEIE”

Soarele a-mprumutat de la tine lumina,
Luna te-a rugat să-i oferi romantica.
Aroma florilor o-mparți cu grădina,
Iar glaciala gândire cu Arctica.

Dealurile ți-au învățat modestia.
Șoaptele le-a-mprumutat de la tine izvorul,
Munții învață mereu semeția,
Iar cocorii hoinari ce este amorul.

Pădurii i-ai dat freamătul sufletului.
Cerului de vară – culoarea ochilor,
Grânelor coapte – aurul părului,
Sclipirea privirii ai dat-o aștrilor.

Profunzimea gândirii o solicită marea,
Sublimul din suflet îl ia răsăritul,
Gingășia, tandrețea le-nalță zarea.
Iar visul de mai ți-l soarbe-asfințitul.

Universul învață de la tine, femeie,
Căci tu ești bogată, tu ești divină.
Tu ești o stea, tu ești o zeie,
Ești un fascicul de blândă lumină.