Mihail COANDĂ: Doamne, să nu mă chemi!

Doamne, să nu mă chemi în cer,

Îți spun de-acum, nu am să vin,

Am rău de înălţime și-ntr-un fel,

Mă mulţumesc cu-acest puțin.

Aici e locul meu și știi prea bine,

Nu ți-am cerut, mi-ai dat cât ai vrut tu,

Acum te-ntreb, de ce să vin la tine?

Cheamă-i pe alții, pe mine, nu.

Știi că eu iubesc această lume,

Uite, nici măcar pe Eva nu o vreau,

Glumesc, Doamne! Zău, pe bune!

Mai lasă-mi Eve, să am cu cin’ să stau.

Să nu-mi duci grija, mă descurc,

De ce nu pleci tu, într-un voiaj?

Un secol, două, stai cât de mult

Și când ți-e dor, trimite un mesaj.

Le-oi rândui eu, cumva pe toate,

Ca să nu simtă nimeni lipsa ta,

Dau vieții câțiva ani în spate,

Să fiu mai tânăr, e mai bine așa.

Îți mulţumesc, mă scapi de-un chin

Şi nu îmi judeci a mea rătăcire,

Fii fără grijă, de-oi vrea să vin,

Am să te chem, îți dau de știre.