Iana Leorda: „Justiția în Republica Moldova”

Ce este Justiția în Republica Moldova? Un proces echitabil, un antagonism al nedreptății sau totuși un sinonim al acesteia? 

În general, putem privi justiția ca un proces ce presupune tragerea la răspundere a celui vinovat și de a da fiecăruia ceea ce merită, în limitele legii în vigoare. Totodată, accesul la acest proces este bazat pe principii democratice și se realizează cu respectarea drepturilor și libertăților omului, egalității în fața legii, legalității și care este consfințit de Constituția Republicii Moldova în art. 20, intitulat Accesul liber la justiție, ulterior fiind fundamentat și în alte legi organice. Astfel, putem deduce că este un determinativ al statului de drept.

În urma realizării unei retrospective, vizând eficacitatea realizării Justiției în Republica Moldova, am conchis că acest proces este o armă în mâinile celor de la conducere, a celor înstăriți, o situație ce favorizează apariția corupției, o supraveghere dură a respectării legilor, un proces de a da fiecăruia ce i se cuvine, etc.

Probabil că nu ar fi corect să denigrez munca oamenilor din sistem și anume a celor ce înfăptuiesc justiția, însă, pe lângă toate aspectele pozitive, ne confruntăm și cu un val de negativism, care clatină încrederea în judecători. Un factor ce determină această atitudine de neîncredere, chiar și ostilă, uneori, este ascensiunea fenomenului corupției prin rândul judecătorilor, care, de multe ori, nu pot justifica veniturile și averea pe care o dețin. Un alt factor ar fi că sunt impuși să apere interesele celor de la putere, din legislativ sau executiv, fiind încălcat principiul separației puterilor în stat. Evident că este ceva mai puțin vizibil, dar existent, întrucât persistă atât interese personale, cât și cu caracter politic.

La etapa actuală, justiția  în Republica Moldova este la hotar între realitate și legalitate, mai puțin perfecțiune, întrucât suntem martori ai unui dezmăț în cunoașterea legii și aplicarea acesteia. Conform prevederilor codurilor de procedură penală și civilă,  justiția este înfăptuită cu respectarea drepturilor persoanelor antrenate în proces, a legislației, de către instanțele judecătorești, care se prezumă a fi independente, imparțiale. Iar judecătorii se prezumă a fi, de asemenea, independenți, imparțiali, cică se supun numai legii, iar orice imixtiune în activitatea lor este inadmisibilă. Conform legii cu privire la statutul judecătorilor, aceștia acționează fără niciun fel de restricții, influențe, presiuni, amenințări sau intervenții directe sau indirecte din partea oricărei autorități. O fi așa în realitate?

Eu privesc independența ca pe ceva abstract în ultima perioadă, începând cu independența Republicii Moldova ca stat și finalizând cu independența instanțelor judecătorești și a judecătorilor. Imparțialitatea sau, altfel zis, nepărtinirea, de asemenea, și-a pierdut din valoare atunci când judecătorul, garant al justiției, apără indirect interesele unei persoane ( pe fiul unui procuror, care în stare de ebrietate a lovit cu autoturismul o persoana, iar procurorul și judecătorul joacă biliard în weekend).

Republica Moldova are nevoie de urgente reforme în sistemul judecătoresc, începând cu evaluarea obiectivă după criterii mai dure a acestora la fiecare jumătate de an, acordarea de premii mai des și chiar o creștere salarială, acestea vor motiva judecătorii să fie mai corecți și să nu accepte mita sub diferite forme. 

Recent, se tot vehicula și se utiliza expresia de ”stat capturat”, din cauza puterii politice dominante, oare se avea în vedere și capturarea justiției, dacă, anterior, ziceam că Justiția este un determinativ al statului de drept?

Probabil că da, întrucât suntem martori ai creșterii dosarelor penale și ai plasărilor sub arest cu acordul judecătorului de instrucție în timp record.

Un lucru e cert și vizibil, cetățenii și-au pierdut încrederea în realizarea efectivă și legală a justiției, atunci când instanțele judecătorești au devenit un câmp minat și judecătorii au devenit marionete a unor funcționari, demnitari de stat, etc.

Însă, eu consider că aceasta vizează o parte din judecători și generalizarea mea ar fi inacceptabilă și incorectă față de acele persoane care își îndeplinesc sarcinile cu onestitate.

În concluzie, Justiția în Republica Moldova se află la o etapă intermediară între Independența Puterii Judecătorești, legalitate și realitate (imixtiune, satisfacere de interese, corupere). Și nu că ar fi legea ineficientă, pur și simplu, oamenii sunt fără principii și valori.