Îmblânzirea inorogilor la Librăria din Centru

În data de 8 octobrie, Librăria din Centru a găzduit evenimentul de „îmblânzilre a inorogilor” lui Bogdan Crețu, moderat de Emilian Gălaicu-Păun. Cu două zile înainte de lansare, autorul anunța prietenii din mediul online despre faptul că urmează să îmblânzească, potcovească și nu doar, inogorogii împreună cu Emilian Gălaicu-Păun, Nina Corcinschi, Oxana Gherman, Silviu Tabet și Gheorghe Erizanu. Și s-a întâmplat întocmai.

Nina Corcinschi a vorbit, în cadrul lansării, dinspre literatura ca exegeză, spre literatura ca ficțiune. Un studiu, de obicei, te obligă la o lectură crispată, cu reveniri, nu așa a fost, însă, cu lucrarea lui Bogdan Crețu. Nina Corcinschi a mărturisit că a știut, de la bun început, că lectura studiului Inorogul la porțile orientului semnată de Bogdan Crețu va fi una desfătătoare, căci el este un prozator care știe să îmbrace masiva sa erudiție într-un limbaj care captivează. Cartea se citește ca un roman. Prima parte răspunde la întrebarea: Cum îl citim pe Dimitri Cantemir. Nina Corcinsci a vorbit, de asemenea, despre importanța indicațiilor date de autor. Căci, așa cum omul antic gândea în alte paradigme, acestea sunt foarte importante și a recunoscut că dacă ar fi avut această carte mai devreme, ar fi scris un doctorat despre Cantemir.

Oxana Gherman a vorbit despre romanul Cornul inorogului. Lectura acestei cărți a prezentat-o drept una savuroasă, impresionată fiind, mai ales, de personajul care trăiește multiple metamorfoze de pe urma morții tatălui său. Un fiu care încearcă să umple un gol. Oxana Gheraman a mărturisit că s-a regăsit la nivelul modului de percepție a morții – nimic nu modifică mai mult raportul față de viață, decât gândul la moarte, iar moartea tatălui reprezintă în romanul lui Bogdan Crețu un motiv de a regândi viața pentru personajul principal. Oxana Gherman a subliniat, de asemenea, că nu știe dacă a mai îtâlnit la altcineva atât de sublim arătată relația dintre tată și fiul său, poate doar la Kafka. Impresionante sunt și femeile, pe care Oxana Gherman și le-a reprezentat în cheia unor simboluri: Ana – viața simplă, fără gust, Diana – conștiința artistică, Iza – destinul de artist. Moartea și femeile sunt omniprezente în roman.

Silviu Tabet a citit cartea cu ochi de istoric. Potrivit istoricului, Dimitrie Cantemir a avut foarte mare încredere în el, căci de nu ar fi avut, nu ar fi scris atâtea istorii pe urma cărora scriu urmașii și bine a făcut, căci inorogul învins tot inorog rămâne. Cartea i-a fost aproape de suflet, fiindcă prin multiplele simboluri folosite, Bogdan Crețu se apropie de Michel Pastoureau, care a deschis numeroase perspective pentru neinițiați. În simbolistia medievală nimic nu funcționează în afara contextului. Cartea lui Bogdan Crețu face lumină în acest domeniu al simbolurilor. Pe final, istoricul l-a felicitat pe Bogdan Crețu pentru faptul că a înzestrat personajele cu simboluri proprii și și-a exprimat speranța de a vedea un spectacol în baza operei la Teatrul Național Eugen Ionesco și un desen animat pentru copii în loc de Mașa și Ursul.

Bogdan Crețu, la rându-i, a mărturisit că este pentru prima dată când ține un discurs la lansarea propriei cărți într-o librărie. A fugit de lansări ca liliacul de lumină. Interesul pentru Dimitrie Cantemir l-a luat prin surprindere. A fost un fel de încăpăținare: am înțeles că nu l-am înțeles până la capăt, apoi și prietenii mi-au aruncat o mănușă la un simpozion, spune Bogdan Crețu. Mintea lui Cantemir este un adevărat spectacol pentru autor, căci el muntă din contur reprezentările. În Evul Mediu, orice fenomen e privit ca un discurs al lui Dumnezeu, menit să îl ducă pe om spre mântuire. Azi nu mai înțelegem gândirea medievală care este foarte sofisticată. Or Dimitrie Cantemir are o relație de tip modernă cu simbolurile. De ce? Pentru că scrie literatură, cuvântul istorie este înselător. Cât despre romanul Cornul inorogului, spune că este o formă de bovarism. A venit de la sine. Cartea nu se potrivește cu un anumit CV al autorului.