„Incendii” – De la tăcere la mărturisire

  Duminică, 14 septembrie, Reuniunea Teatrelor Naționale Românești a continuat cu un spectacol de o profunzime aparte, simbol al luptei, puterii și tragediei unei femei. Teatrul de Stat Constanța, a adus pe scena Teatrului Național Mihai Eminescu spectacolul „Incendii”, în viziunea regizorului Alexandru Mâzgăreanu.

  Textul omonim al dramaturgului canadian de origine libaneză, Wajdi Mouawad, este una dintre cele mai cunoscute și puternice texte dramatice ale sale. Al doilea din tetralogia sa Le Sang des Promesses, alături de Littoral, Forêts și Ciels. Dramaturgul explorează un univers de teme profunde precum identitatea, secretele de familie și memoria, transformând Incendii într-o reflecție asupra confruntării cu trecutul ca singura cale spre eliberare și reconciliere. 

   Cromatica spectacolului este minimalistă, redusă la albul dominant, contrastată de accentele negre ale basmalelor purtate de femei, care devin un simbol vizual puternic. Inițial, decorul este constituit din trei scaune albe, amplasate în centrul scenei. Treptat, tabloul vizual se îmbogățește prin elemente dispersate pe întreaga suprafață, precum papucii negri de soldați. Un rol esențial în construcția scenografică îl are ecranul LED, fixat pe peretele central, utilizat atât pentru proiectarea imaginilor din trecut, cât și pentru transmiterea în direct a acțiunilor de pe scenă, creând astfel efectul unui joc de reflectare scenică. Suprapunerea între trecut și prezent, între real și reprezentare, amplifică sensurile profunde ale spectacolului. 

  Luminile constituie un element extrem de important al spectacolului, iar alternanța dintre albul rece și roșul aprins subliniază momentele de intensitate, de tragism. Coloana sonoră este alcătuită din  ciripit de păsări, explozii și melodii orientale, contribuind la crearea atmosferei spectacolului. 

   În mijlocul tăcerii, actorii pășesc pe scenă unul câte unul. Îmbrăcați în alb, aceștia își încep acțiunile brusc, mișcându-se în direcții diferite ale scenei. Trei femei, fiecare aparținând unei categorii de vârstă diferite, se așează pe cele trei scaune din centrul scenei. Ele întruchipează, împreună, chipurile și etapele de viață ale personajului central, Nawal. Pe rând, fiecare rostește fragmente din testamentul lăsat de Nawal, mama gemenilor, în timp ce o basma neagră trece dintr-o mână în alta, devenind semn al destinului și al memoriei care leagă trecutul de prezent. 

  Din acest moment începe călătoria fraților prin Orient, o aventură marcată de descoperiri dureroase și revelații tulburătoare. Ei pornesc în căutarea adevărului care le-a fost ascuns cât mama lor era încă în viață. Drumul lor devine treptat o confruntare cu tăcerile, traumele și războaiele care au măcinat nu doar destinul lui Nawal, ci și întreaga istorie a țării din care provine. Pe măsură ce tabloul trecutului se reconstituie, fiecare întâlnire și fiecare mărturie dezvăluie o nouă latură a suferinței. Călătoria nu mai este doar un act de împlinire a dorințelor din testament, ci o coborâre în infernul memoriei și o încercare de a împăca prezentul cu trecutul.

  Călătoria atinge punctul culminant odată cu dezvăluirea celui mai cumplit adevăr: tatăl căutat cu disperare și fratele pierdut se dovedesc a fi aceeași persoană. Dând jos masca de lup roșu, dezvăluirea finală devine punctul de închidere al unei istorii dominate de traume colective, violență și tăcere. 

  „Incendii” e un spectacol ce prezintă atât tragedia unui destin zguduit de suferințe, pierderi, căutări, răzbunare și acceptare, cât și despre viața unei întregi societăți marcată de război, traume colective și tăceri care modelează destinul generațiilor. Prin simboluri vizuale puternice – basmalele negre, scaunele albe, masca de lup roșu și prin confruntarea cu secretele ascunse ale trecutului, piesa explorează identitatea, memoria și nevoia de adevăr, transformând tragedia personală într-o reflecție universală asupra condiției umane.