Lidia Grosu: ,,SUB STROPII DE PLOAIE M-ASCUND”

Sub stropii de ploaie m-ascund
Şi oră de scris mi-s obrajii
Când soarele pare-un secund
Coborâtor din adagii.

Şi-un primo ia nota, durut,
În strălucirea de gală,
Un gând – ce renaşte tăcut
Printre săgeţile-astrale.

Dar nu ale lui Cupidon…
Ce scris pe obraji!!! Ce tandem
Cu pana purtată-n canon
De stropi – ce-s mâhnirii totem!!!

Cereşti, cu ai mei la un loc,
Se zbenguie-n triste uitări
Şi se-mpânzesc monolog –
Coroană să-mi fie – de zări.

…Sub stropii de ploaie m-ascund
Şi-al ochilor rod îl maschez,
Eu însămi să cred că-s abund
De soare – când uit să-l pictez.

Sunt ploaie – cunosc doar atât –
Când lacrimi îmi curg pe obraz,
Dar nimeni – acum şi nicicând
În mine-ar afla vreun necaz

Şi nu mi-aş fi calcul de timp
Când timpul nu are să-ţi dea
Riposte –c-ai fi alolingv
Şi n-ai înţelege cumva
C-ar fi îndeajuns, de rămas,
Din cupa iubirii să bei
Şi drum să-ţi croieşti spre Parnas,
C-un zâmbet plantat de scântei.