Maxim Chiriac: „Pornind de la citatul: „Dacă vrei să fii fericit – fii”, vedem că, de fapt, lucrurile sunt simple”

Înterviu cu actorul Maxim Chiriac despre spectacolul „O istorie foarte simplă”, text semnat de Maria Lado, regia – Petru Vutcărău, spectacol în care Maxim Chiriac are unul din rolurile principale, este Mihai, fiul unui țăran sărac care se îndrăgostește de fiica unui vecin înstărit.

La Teatrul Național Eugen Ionesco, în stagiunea de iarnă, s-a jucat spectacolul « O istorie foarte simplă» în baza piesei de teatru omonime, semnată de dramaturgul ucrainean Maria Lado. Se cheamă simplă, dar vedem, pe parcursul spectacolului, că este destul de complicată istoria, există o intrigă complexă prezentată acolo. Care crezi că ar fi argumentul acestui titlu, din perspectiva personajului pe care îl joci și care trăieste, de altfel, cel mai acut drama piesei?

Pornind de la citatul: „Dacă vrei să fii fericit – fii”, vedem că, de fapt, lucrurile sunt simple, exact ca în titlu. Atâta doar că oamenii le încurcă, le complică, exact ca în viaţă. Cât de simplu sunt aranjate lucrurile la animăluţele care sunt în aceeași piesă.

Care este atmosfera dominantă a piesei? Se lasă resimțit spiritul ucrainean? Dacă da, prin ce se manifestă anume?

Atmosfera din spectacol mă duce cu gândul la adolescenţa mea, în satul meu, la bunicii mei, unde există mirosul fânului, cântatul cocoşului, lătratul câinelui. Cât despre spirit, el este valabil peste tot unde există iubire.

Animalele din piesă par uneori mai raționale decât oamenii, cum crezi, care este rolul lor acolo? Au fost inserate pentru a ne da o lecție?

În general, animalele, ne-ar putea servi drept exemplu. Păcat că nu le putem înţelege. Poate oamenii ar fi mai toleranţi. Cine ştie? Cât e de simplu şi firesc pentru animale când îşi urmează instinctele primare: să se bucure de răsăritul soarelui, de roua dimineţii, de ploaie etc. Ceea ce oamenilor, din păcate, le lipseşte.

Dacă ar fi să vi se propună să jucați acum acest spectacol, în timp ce în țara de origine a autoarei este război, cum crezi ca ar fi jocul actorilor?

Jucam acest spectacol când războiul era în toi. Vorbeam în pauză cu Natalia Prodan, colega mea, despre un nerv anume care persista, în acea zi, în spectacol. Poate că era revolta, ura, durerea noastră faţă de ceea ce se întâmplă în Ucraina…

În piesă, războiul dintre două familii este învins prin iubire, ce crezi căa ar putea opri războiul dintre două țări?

Aşa cum există război între două familii, din păcate, nu se exclude războiul dintre două state. Oare n-ar fi cazul să luăm exemplu de la fiinţele necuvântătoare?