Suflet în comă

Sunt suspendată-n aer,
Căci n-am loc pe pământ, dar mai ales în cer.
Ferestrele-s închise, ușile nu au mâner,
N-ador cafeaua, ceai fără de zahăr eu prefer.

Nu vreau și nici nu pot,
De asta nu mai simt nimic.
Eram bogată-n suflet ,însă le-am dat demonilor tot,
Respir mai rar, dar în mod ritmic.

Privesc în oglindă al meu trup
Și realizez c-ochii mei nu-mi aparțin.
Privirea îmi e rece,de parcă în curând o să erup
Și-mi zic: “Mai pot puțin,puțin,puțin…”

Mă aflu undeva-ntre viață și moarte,
Salvează-mă, te rog.
Te simt, dar ești departe.
Salvează-mă, căci nu mai pot.

Trupul meu e viu,
Dar sufletul îmi e în comă.
Nu mai vorbesc, dar scriu, și scriu, și scriu…
Sunt vie, dar sufletul…îmi e în comă.