„Ultima lovitură de vară” la Pohrebea

Un interviu cu Nata Albot, jurnalistă, blogger, activist civic, manager media, organizatoarea Festivalului Hodina. 

Prima ediție a festivalului Hodina a avut loc în 2019. Ce v-a motivat atunci să organizați acest eveniment? L-ați gândit, de la bun început, ca pe un eveniment anual?

Da, Hodina a fost gândit ca un proiect care să devină o tradiție anuală. Noi, în primul rând, ne îndrăgostim de locurile din Moldova și, ulterior, încercăm să concepem formate pentru festivaluri corespunzătoare acestor locuri, iar Pohrebea este locul care ne-a inspirat să gândim un festival în care să ne hodinim pe cinste ca și cum ar fi ultima lovitură de vară. Știți?, pentru că, foarte curând, începe anul școlar, oamenii revin din vacanțe și Hodina, de fapt, este un fel de tribut adus verii din Moldova.

Suntem la a doua ediție a festivalului, așa cum, din cauza pandemiei, în ultimii 2 ani, nu a fost posibilă organizarea. Vă invităm să ne vorbiți despre ceea ce aduce nou această ediție. După cum știm, deja, s-a extins la două zile, ce ar mai fi diferit față de 2019?

Avem o zonă cu experiență vizuală cu cei de la Bolt School, care va fi văzută puțin mai târziu. Anul acesta, mai avem și artiști interanționali. Pe parcursul experienței noastre de organizare de festivaluri de până acum, noi am avut, maxim, artiști din România, de data asta, avem și pe cineva din Ukraina. E o trupă extraordinar de  frumoasă. Rămânem fideli principiilor noastre legate de Hodina: bucătărie vegetariană, producători locali, un tribut adus la tot ceea ce înseamană produs 100% în Moldova.

Pentru dumneavoastră personal ce însemană Hodina?

Pentru mine personal, Hodina este festivalul care m-a cucerit și m-a convins să îmi iau o casă în Pohrebea și să încep să dezvolt aici o destinație turistică. Îmi palce foarte mult atmosfera de aici, îmi place buza asta de pământ care iese spre Nistru. Eu cred că nu suntem suficient de conștienți de faptul că, în lipsa mărilor și munților, Nistrul este, de fapt, una dintre cele mai mari bogații naturale ale noastre. Aș vrea ca oamenii să se sensibilizeze în fața acestei frumuseți a râului Nistru și atunci când s-ar întampla să vadă că cineva se poartă urât cu Nistul, să intervină și să îi ia apărarea.

Care ar fi diferența între Ia Mania și Hodina?

Ia Mania este un festival dedicat tradițiilor și patrimoniului nostru cultural, Hodina este un festival dedicat verii din Moldova, un festival care pune în valoare frumusețea naturii de aici și îi aduce pe oameni înapoi în contact cu natura.

Care ar fi cel mai frumos moment pe care l-ați trăit în acest an la festival?

Mie toate momentele îmi plac. Mi-a plăcut foarte mult încercarea noastră de a organiza camping. Mi-a plăcut că oamenii și-au dorit să vină în camping aici, că lumea s-a purtat civilizat. Îmi place varietatea noastră de artizani și producatori locali, că oamenii au posibilitatea să intre în contact direct cu cei care creează produsele locale, să le afle istoria. Am făcut o plimbare pe Nistru și a fost frumos. Nu știu, nu este nimic ce ar putea să nu îmi placă la Hodina. Lucrăm foarte minuțios la fiecare detaliu, la fiecare zonă.

De ce în Moldova nu poate să existe și un festival comercial bun fără ură și critici nefondate, de cele mai multe ori. Care e motivul?

Nu știu dacă eu sunt persoana care poate să vă răspundă la întrebare, eu nu cred că asta e legat de Moldova, ci de firea umană. Eu cred că oamenii, atunci când vor trăi mai prosper și vor fi mai mulțumiți material de viața lor, vor fi mai puțin focusați pe prosperiteatea altora. Or aici, având o situație locală financiară mai preacară, pe oameni îi irită când cineva reușește, când ei sunt convinși că trăiesc într-o țară urâtă și săracă, pentru că ei trăiesc într-un stereotip. Noi reușim, prin ceea ce facem, să demonstrăm că stereotipul lor e doar stereotip, că și aici se poate reuși. Trebuie să fii doar foarte harnic, foarte muncitor, perseverent, ambițios. Problema e că multă lume nu vrea să muncească, pentru că ei sunt obișnuiți cu mentalitatea sovietică, conform căreia totul trebuie să li se ofere pe gratis. Repet, situația materială nu le permite să se bucure de reușitele altora.

De ce unele festivaluri nu sunt prospere și altele da? Care e cheia?

Sincer să vă zic eu nu știu care e cheia succesului, eu nu sunt sigură că reusesc mereu să fac asta în cazul nostru, dacă mă întrebați, în cazul festivalurilor organizate de Klumea.  Noi suntem o organizație non-guvernamentală, eu nu organizez evenimente ca să mă îmbogățesc, ci pentru că iubesc acest lucru și încerc să dau tot ce e mai bun din mine pentru asta. Dacă noi reușim să ne acoperim costurile și să ne plătim câte un salariu uneori, atunci e foarte bine, alteori nu se întâmplă asta, dar noi avem o satisfacție nebună ca echipă. Deja suntem 12 fete, facem ceea ce facem și ne vine foarte greu, dar e bucuria de a face ce ne place…  Noi suntem, de fapt, o mică Moldovă în echipa noastră și asta e genul de Moldova pe care noi o construim pentru noi, din interior, cu acea atmosferă de respect unele pentru altele, susținere reciprocă, solidaritate: dai cel mai bun de la tine, dai pentru alții, împarți cu alții. Noi propagăm niște valori pe care vrem să le împrumute fiecare și dacă asta aduce la anumite succese, probabil că asta ar fi o cheie a succesului.

Să fii bun cu oamenii și să muncești?

Să fii bun cu oamenii și să dai mai departe, să îi inspiri, să vezi în partea goală a paharului frumosul din această goliciune și să îl transformi în parte plină. Tradiția devine atunci când tu o perpetuezi de la un an la altul și îmbunătățești ceea ce nu e bine.