Un poem de Miruna Todor
bat albușurile cu mandibula
drumul avansează
ochiul somnului
îmi scurge palmele |
la volan țipă
Barbă-Albastră
de politici și scursuri
eu îmi arăt dinții
pe cocoașa dealului
mă gândesc la felul
în care voi păși
la versul care nu-mi iese
la simțirea dublă
ce-mi bate în tâmple |
singur ești când nu mai ai
inspirația ierbii
sau suflarea coastelor
mai stai cu părinții
pe banca unsuroasă |
avântului nostru îi lipsește nota muzicală
Răspunsuri