Ioan Vasiu: ,, SĂ ȘTII…”

​Să ştii…

​să ştii iubita mea că te anunţ

​când voi intra în visul tău desculţ

​să ştii că-ntr-un poem o să te strig

​când de singurătate-mi este frig

​să ştii iubita mea că o să plâng

​într-un amurg sălbatic şi nătâng

​să ştii că-ntr-un târziu o să te rog

​îngenuncheat precum un inorog

​să ştii că într-un vers vreau să m-ascund

​cum mă ascund sub sânul tău rotund…

​Dragoste

​când voi muri va ninge cu petale

​de trandafiri peste iubirea mea

​şi va ploua cu lacrimile tale

​peste ţărâna umedă şi grea

​eu voi păşi pe un covor de stele

​tu vei rămâne-n urmă tot mai tristă

​şi mă voi pierde-n nopţile rebele

​cum dorul se ascunde-ntr-o batistă

​când voi muri va bate-n catedrală

​un clopot spânzurat de-o amintire

​şi va rămâne casa noastră goală

​ca un poem de dragoste subţire…

​Curcubeu

​atâţia nori

​dansând

​în jurul

​meu

​şi tu

​râzând

​precum un

​curcubeu…

​Singur

​singur

​într-o gară

​tristă

​ca un 

​ceferist

​manevrant

​fluturând 

​o batistă…

​Tăcere

​atâta tăcere

​încât

​pe bolta

​înstelată

​se aud

​îngerii

​furându-şi

​unii altora

​​câte un

​sărut…

​Prin noaptea beată

​aleargă fluturii prin noaptea mută

​când stelele cu luna se sărută

​aleargă insomniile prin oase

​şi curg încet poemele frumoase

​aleargă supărarea despletită

​şi se ascunde-n scorburi de răchită

​aleargă totu-n jurul meu deodată

​când cântă greierii prin noaptea beată…

​Sfat părintesc

​-copiilor mei-

​când numele-mi va fi

​doar amintire

​când peste poezia mea

​vor creşte flori

​această carte

​răsfoiţi-o uneori

​lăsând ca visul meu

​prin voi

​să mai respire…​

​Cu tine-n gând

​m-am răsfăţat cu tine-n gând o noapte

​m-am tulburat cu tine-n gând o zi

​aveai pe buze iz de pere coapte

​şi în priviri nori reci şi cenuşii

​m-am bucurat cu tine-n gând o vară

​m-am întristat cu tine-n gând un an

​ascunsă într-un stup cu miere-amară

​tu mă chemai cu râsu-ţi diafan

​La Orăştie

​undeva pe deal la Orăştie

​viaţa curge ca o poezie

​undeva pe străzi la Orăştie

​vântul amintiri mai adie

​undeva prin munţi la Orăştie

​îngerii ne cheamă şi ne-mbie

​undeva sub pod la Orăştie

​se ascunde toamna cea zglobie

​undeva în gară-n Orăştie

​trenul că zapadă întârzie…​

​