Verbe

De-ai ști, de-aș ști,

Te-aș, m-ai, ne-am,

Dar ce păcat că 

Nu sunt, nu ești, nu suntem. 

De-ai avea, de-aș avea, de-am avea

Un vis, un dor, un altceva, 

M-ai lua sub aripa ta,

Te-aș lua în sinea mea. 

De-ai spune, de ți-aș spune, 

Ai auzi, aș auzi 

Sălbatec țipăt al durerii

Ascuns în inima tăcerii. 

De-ai accepta, de-aș accepta, 

Să mă aștepți, să te aștept, 

Eu aș fi tu, tu ai fi eu

Departe de ochii lumii mereu. 

Căci omul ce gândește spune

Prin verbe, ele îi dau trăirii nume 

Și-alunecă în mreaja timpului

Vrăjit de blestemul dorului.