Veșmânt

Costumul naţional mi-i drag:
El mi-a înveșnicit poporul
Cu al tradițiilor larg,
Al cărui domnitor e dorul.

Dor de străbuni…Dor de culoare…
E românescul nostru dor,
Care-nviază orice floare
Pe-a iei camp, amețitor,
De maci, de frunză verde – care
Ne tot măsoară-n lung și-n lat –
Ai nostril pași – să nu-i doboare
Vreun simț strain, împrumutat.

…E portul meu un legământ
Între trecut și viitor,
E tot ce am în el mai sfânt –
Memoria unui popor!

Din ornamente înviază
Grija de Neam, de-a lui valori,
Iubirea-n ele ne-o veghează
Un trandafir cutezător.

În ie mi se zbate-un drag
De tot ce-i romănesc și viu
Și-n ea-mi port Țara – peste prag –
Cu demnitatea mea de fiu.

…Mi-e haina, azi, mărturisirea
Că Neamul viață-i – de-o… vecie
Și muzică mi-i toată firea
Că îmi port zestrea într-o… ie.