Virgil Botnaru: „Și dacă ne-am săturat de politică, ce ne mai rămâne de făcut?…”

„Politica este o activitate ca oricare alta, murdară o fac oamenii murdari”, ar fi zis odată fostul președinte al Cehiei, Václav Havel. Fără îndoială, politica ar fi un domeniu – important, nu neg –, cu și mai bune, și mai frumoase, și mai vesele, ori chiar comice, dacă unele decizii ale celor care fac (sau doar pretind că fac) politică nu ne-ar afecta viața și destinele. Însă, atâta timp cât nu putem schimba mare lucru – și dacă da, apoi nu chiar de fiecare dată când ne dorim asta – , nu ne rămâne decât să râdem sănătos, așa cum, uneori, ne permitem să râdem și de noi înșine, pentru a rămâne în normalitate. Altfel, am lâncezi într-o continuă depresie, disperare sau chiar angoasă, care, pe lângă faptul că e o maladie a vremurilor noastre, mai este și un mare păcat.

Într-un interviu acordat lui Nicolae Roibu, poetul și epigramistul Petru Cărare făcea o distincție de luat aminte între umor și satiră. Astfel, dacă umorul „e plin de blândețe” și „mângâie cu un zâmbet cald”, atunci satira „distruge obiectul descris”, pentru că „nu cruță”, ci „taie în carne vie”. Altfel spus, „umorul e pămătuf din perie de fire moi”, satira însă, „e șfichi de bici”.

Admirând caricaturile lui Anatol Fornea, observăm atât umorul elevat, fin, cât și satira, fără de care nu se poate. Anatol nu ezită să facă și chirurgie estetică în țesuturile nu întotdeauna sănătoase ale politicului de pe la noi. Nici nu-și permite, în lucrările sale, să fie dur, sarcastic, or, inspirația, imboldul său creativ nu vine din frustrări sau dezamăgiri pe care le datorăm politicienilor noștri – pentru că, puteți confirma, trăim cu toții și din astea. Ironia sa mustește de inteligență, nu de răutate sau ranchiună, chiar dacă ridiculizează ceea ce pretinde a fi oficial ori solemn, iar asta, se știe, este o motivație dintotdeauna a caricaturii.

Ar mai fi de remarcat și detaliile ce exprimă un mesaj aparte, ca și jocul de nuanțe și culori – de la cele „calde” spre altele, mai „reci”, sau combinațiile ce arată traseismul unora de la un partid la altul, după cum le-au fost și interesele și … progresele.

Îl felicit pe Anatol pentru acest vernisaj și, îndeosebi, că a ales o perioadă însemnată – în preajma sărbătorilor naționale, când oscilăm între leșinuri patetice și lamentații că „nu ne-am născut în locul potrivit”. Prin aceste caricaturi, Anatol Fornea oferă, după mine, cel mai inspirat răspuns la întrebarea: „Unde am greșit, în acești 33 de ani, că am tot rătăcit prin labirintul unei tranziții ce pare fără capăt și am ajuns cam pe acolo, de unde am pornit?…”

Îi doresc lui Anatol Fornea multă inspirație și – îl rog să nu se supere – vreau ca această expoziție să rămână istorie, adică, peste ani, subiectul să fie unul irelevant, dacă nu chiar exotic pentru realitățile noastre. Cu alte cuvinte, (post-factum) la mulți și prosperi ani, Republica Moldova, loc binecuvântat cu oameni frumoși, talentați și ambițioși, pentru care a face politică înseamnă să muncești cu dedicare la ceea ce te pricepi cel mai bine. Și cred că (foarte) bine fac!…

Chișinău,
29 august ’24

P.S. Expoziția de caricatură „Politicieni”, semnată de Anatol Fornea, poate fi vizitată la Muzeul Național de Istorie a Moldovei până pe 25 septembrie. Merită să treceți pe acolo, pentru că aveți ce vedea.