1 Martie

Pe 1 Martie se sărbătorește venirea primăverii și renașterea naturii. Cu toții am văzut cum, după topirea zăpezii, răsar de zor ghioceii și păsările se întorc din țările calde.

Ziua este una de sărbătoare în România și toată lumea oferă în dar mărțișoare și se fac cadouri doamnelor și domnișoarelor. Mărțișoarele sunt cadourile tradiționale ce se oferă în această zi, iar, de cele mai multe ori, de șnurul alb și roșu sunt legate simboluri ale norocului: trifoiul cu patru foi, coșarul, potcoava etc. Este purtat de femei și fete pe toată durata lunii martie, în piept sau la mână.

După încheierea lunii martie, șnurul este agățat de ramurile copacilor fructiferi, spunând că va aduce belșug tot anul. De asemenea, femeia își poate pune o dorință, iar aceasta are să se îndeplinească.

Chiar dacă tradiția datează de mai bine de 8000 de ani, încă este respectată, iar tradițiile de mărțișor sunt incluse în patrimoniul cultural UNESCO (din 6 decembrie 2017) pentru a nu fi pierdute. Documentul a fost asemănător cu cel al Bulgariei și Republicii Moldova, deoarece sărbătoarea mărțișorului se poate întâlni și în zona Balcanilor la aromâni și megleno-români, precum și la bulgari, numindu-se Martenița.

Arheologii au descoperit obiecte de mii de ani ce se pot considera mărțișoare. Pietrele de râu erau vopsite în alb și roșu, formând un colier. Pe atunci semnificația culorilor era diferită: albul reprezenta înțelepciunea bărbatului și roșul, vitalitatea femeii.

     Legenda mărțișorului

Tradiţia asociază legenda cu Baba Dochia, o femeie care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă geroasă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi să-i scoată pata. Pentru că nu reuşea să o spele, tânăra începu să plângă cu lacrimi amare.

Cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă. Când a ajuns fata acasă haina era albă ca neaua. Bătrânei Dochia nu i-a venit să credă că haina era curată. Când a văzut floarea în părul fetei, Baba Dochia a întrebat-o: „De unde ai floare, căci este încă iarnă?”. Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea pe munte să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele douăsprezece cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi găsind o para(ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lân.

De atunci, a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.

Lupta primăverii cu iarna

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să învie.

În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.