Decizia de-a decide

Decizile, acele indescrifrabile așa zis chestii care apar inevitabil în viața oricărui om. Începând cu cele mai fragede vârste, noţiunea deciziei va începe a acapara treptat tot mai multă importanță în lucrurile pe care le spunem, facem și gândim. Cel mai probabil nu ne amintim de sentimente noastre atunci când am luat primele decizii, însā ne putem împrospăta memoria văzând ce se întâmplă în mintea celor mai mici dintre noi când sunt nevoiți să se confrunte cu o asemenea situație. Observăm spontaneitatea pe care o au în alegeri și felul naiv, firesc copiilor, în care nu pot înțelege ce se va întâmpla în viitor, dar în definitiv copilăria nu ar trebui nicidecum trăită cu griji.

Lăsându-i pe cei mai mici să se bucure de stângăcia primelor decizii și, trecând mai departe în ierarhia vârstelor, ajungem la adolescența în care lucrurile se schimbă. Liceul sau facultatea la care dorim să ajungem, prieteniile pe care vrem să ni le facem sau să le păstrăm, un posibil loc de muncă-n viitor sunt poate cele mai comune alegeri ce ne răsăr în acestă perioadă, dar pe atât de comune, pe atât de complexe pentru fiecare fel de gândire.

Acum lucrurile se complică puțin pentru că în viziunea mea, societatea în care trăim pune foarte mult accent pe viteză, pe rapiditate în detrimentul calității. Nu mai avem răbdare, atenția ne este limitată la câteva minute, gândurile ne zboară dintr-un colț în altul fără ca macăr să ne dăm seama cum. Luarea unei decizii este și ea la rândul ei influențată de acest nou curent. Auzim tot mai des în jurul nostru că nu mai avem timp, „zilele intră în sac”, iar luarea deciziei este iminentă și trebuie să se întămple neapărat acum, dacă vrem să nu regretăm mai târziu. Suntem „îndoctrinați” să credem că și cel mai mic răgaz pe care îl luam ne poate compromite șansa reușitei. Indiferent dacă știm sau nu ce ne dorim cu adevărat, suntem influențați mai mult sau mai puțin de acestă mentalitate.

Ne dorim ca în cel mai scurt timp posibil să alegem o cale pe care să o urmăm și, presați de iluzia jocului contratimp, nu ne dăm seama de greșeala pe care o facem. Concetrându-ne excesiv pe căutare, nu facem altceva decât să ne obstrucționăm singuri vederea asupra adevăratelor soluții. Exclundem inconștienți, aproape din oficiu aș spune, lucrurile care ne fac plăcere, lucrurile pe care le facem cu cel mai mare drag, căci le considerăm o pierdere de timp sau obstacole în găsirea soluției. Chiar aceste lucruri sunt soluțiile mult căutate, însă privirea noastră distorsionată și dezorientă de multitudinea de idei nu poate înțelege ce vede cu adevărat.

Și totuși cine ar fi spus că decizia de-a decide ne poate transforma în simple umbre ale fostelor noastre plăceri, pierdute într-o lume artificială?