Interviu cu „veteranii” revistei Timpul CNRV! Cum e să faci parte din redacție?

 

Încă de la întemeierea redacției Timpul CNRV au existat câteva persoane care au ajutat la punerea pe picioare și la dezvoltarea revistei prin ideile și articolele lor creative. Deși acum se pregătesc de facultate, nu s-au oprit niciodată din a-și arăta activ sprijinul necondiționat pentru filiala romașcană și membrii ei.

Trei dintre acești „veterani” sunt:

Robert Grigore Manea – fondatorul filialei și viitor student la Facultatea de Litere din București;

Camelia Budulai – unul dintre primii redactori ai revistei și viitoare studentă la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași;

Alexandra Chekife – o persoană plină de entuziasm, redactor și viitoare elevă la Facultatea UMFST din Târgu Mureș.

Prin urmare am decis să le iau fiecăruia un interviu drept punct de referință pentru viitoarele generații de elevi care vor scrie în revista Timpul CNRV.

1. Cum ați aflat de revista Timpul și când ați intrat în redacție?

R.M: Am aflat printr-o postare pe Facebook de revista Timpul Mare și am intrat în redacție când am înființat-o împreună cu doamna profesoară Tudor în 2020, toamna.

A.C: Am intrat în redacție acum un an, prin martie sau aprilie. Nu mai știu exact cum am aflat despre revistă, dar cred că a fost prin intermediul elevilor și profesorilor din liceu.

C.B: Am aflat de revista Timpul chiar de la cel care a fondat-o, Robert Manea, prin clasa a X-a, acum doi ani.

2. Cum ți-a venit ideea de a întemeia o revistă Timpul în Roman?

R.M: Eram înainte la o revistă numită POV21 care aborda subiecte la nivel național și am vrut să înființez una la nivel local pentru a lucra și cu oameni care îmi sunt mai apropiați fizic. Voiam să ne putem întâlni și să discutăm mai multe.

3. Ce v-a motivat să intrați în redacție?

R.M: A fost plăcerea de a citi și de a scrie.

A.C: Din totdeauna am compus și am vrut ca ceea ce scriu să fie auzit. Voiam să scriu cu un motiv, nu doar să adun niște foi undeva și să uit de ele. Prin gimnaziu și clasele I-IV dădeam poeziile și ceea ce mai scriam eu învățătoarei sau profesoarei de română și ele publicau în revista școlii. Am vrut să continui tradiția, dar când am căutat în clasa a IX-a nu am găsit nimic asemănător. Am presupus că nu se mai face același lucru în liceu până când am aflat de Timpul.

C.B: Pur și simplu voiam să am o altă activitate pe lângă ceea ce făceam la școală. Mi-am zis că dacă pasiunea mea pentru istorie poate fi folosită, merită să încerc! De cele mai multe ori eu am scris articole despre istorie sau despre un anumit eveniment și eu zic că a dat roade.

4. Ce vă place cel mai mult la revista Timpul?

R.M: Îmi place că se axează pe subiecte legate de cultură, de literatură, de istorie a artelor. Unde eram mai înainte, mă axam mai mult pe știri și pe actualități și am vrut și altceva.

A.C: Îmi place foarte mult faptul că nu suntem stresați: „Trebuie să scrii! Trebuie să scrii!”. Există un termen limită, dar nu e ceva care să te forțeze sau să te facă să te simți obligat să scrii. Când simți nevoia să scrii despre ceva, scrii. Este multă diversitate… În principal, îmi place că există!

C.B: Îmi place pur și simplu că e o revistă legată de cultură și nu de politică. Se discută subiecte pe care nu le auzi tot timpul și nu sunt făcute articole la comandă. E clar că redactorii au pus suflet în ceea ce au scris.

5. Ce vă displace la revistă?

R.M: Mi se pare că uneori sunt inactiv și nu sunt așa de mulți cititori cât m-aș fi așteptat, mai ales din liceu, de la Roman Vodă.

A.C: Îmi displace faptul că nu prea avem audiență și că uneori simți că scrii în zadar, dar faptul că articolul tău e undeva pe un site îți dă speranța că un public mai mare ar putea vedea ce am lucrat noi.

C.B: Cam greu de spus. Suntem încă la început și ar trebui să ne mai extindem.

6. Care este cel mai bun articol pe care l-ați scris în cadrul revistei până acum? Dar cel mai slab?

R.M: Cred că mi-a plăcut cel mai mult interviul cu domnul prim-procuror de la Roman, Tudor Vieriu. Cel mai puțin mi-a plăcut un articol despre justiție pe care l-am scris când aveam niște dubii și cred că trebuia să-l elaborez mai mult.

A.C: Din punctul meu de vedere, nu pot da un răspuns concret pentru că de obicei începi să scrii o poezie, de exemplu, cu ceva în minte care este relevant pentru nivelul la care te afli atunci. Pe măsură ce scrii mai mult în cadrul revistei, evoluezi ca persoană și ca scriitor, iar perspectivele și abilitățile tale se schimbă.

C.B: Cel mai bun articol l-am scris despre un ambasador chinez care în timpul celui de Al Doilea Război Mondial a eliberat vize pentru evreii din Austria, pentru ca aceștia să scape după anexarea țării de către germani. Articolul are informații care sunt mai puțin cunoscute. Deși nu obișnuiesc să etichetez articole, cred că pot spune că cel mai rău a fost unul despre unirea Basarabiei cu România. Am stat noaptea să-l scriu și nu cred că am spus suficient.

7. Ce le-ați spune celor care doresc să intre în redacție?

R.M: Le-aș spune că, atâta vreme cât le place să citească și să scrie, o să le fie ușor. Puțin mai greu cu cititorii, dar cu puțină promovare se rezolvă. Cel mai important este să ceară mereu feedback pentru articolele lor!

A.C: Le-aș spune cu toată inima și cu toată sinceritatea să o facă! Să nu le fie frică deoarece există scriitori care chiar sunt buni, dar nu știu că sunt buni și preferă să compună doar pentru ei. Eu cred că dacă te pricepi ar trebui să oferi lumii ceea ce știi deoarece este parte din tine. Chiar dacă nu este o revistă mare, Timpul CNRV tot are potențialul să te dezvolte!

C.B: Să nu le fie frică să-și scrie propriile gânduri! Nu vor fi judecați și – cine știe? – poate vor fi la rândul lor o inspirație!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *