Tudor Vieriu, fost romanvodist, actual procuror: „Înainte de a fi un magistrat bun, trebuie sa înveți să fii un om împlinit”

Încă din anul 2012, domnul Tudor Vieriu este magistrat, mai concret procuror. A ales să profeseze în Roman, locul unde și-a petrecut copilăria și adolescența, lucrând la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman. A deținut, în cadrul acestei instituții, și funcții de conducere, fiind prim-procuror adjunct (2014-2015) și prim-procuror (2017-2020). Începând cu iulie 2020, își continuă activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, unde este procuror judiciarist.
Cum am spus, domnul Vieriu este un romașcan nedespărțit de acest oraș moldovenesc. Studiile primare și gimnaziale și le-a făcut la Școala Gimnazială Vasile Alecsandri (cunoscută și ca Școala nr. 1), continuând cu cele liceale la Colegiul Național Roman-Vodă, unde a învățat la profilul uman, specializare științe sociale.
Mai târziu, a părăsit urba mușatină pentru a-și mai pune câteva cărămizi la viitoare sa carieră de magistrat prin studii superioare. A învățat în Iași, la Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza, unde a absolvit și un master în Științe Penale. În prezent, își continuă traseul academic, în paralel cu munca practică la Parchet, ca doctorand al Școlii Doctorale din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Iată deci un absolvent notabil al CNRV, de la care ne-am gândit că atât actualii liceeni care învață aici, dar nu numai ei, au cu siguranță ce învăța. În interviul pe care am avut plăcerea să i-l luăm, ne-a oferit detalii despre viața sa ca adolescent în Roman, despre anii de studenție și, bineînțeles, despre magistratură, dar și câteva recomandări de cărți și filme pentru tinerii pasionați de drept și nu numai.
1. O bună parte din viața dumneavoastră v-ați petrecut-o în Roman. Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le aveți legate de acest oraș?
T.V.: Deși este un oraș mic de provincie, mă simt legat de Roman întrucât e locul în care am copilărit și, în ciuda faptului că toată copilăria mea s-a petrecut în anii sumbri de după revoluție, perioadă în care s-au atins cotele cele mai joase ale sărăciei și tristeții sociale, nu mi-au rămas decât amintiri plăcute legate de colegii și prietenii cu care îmi petreceam cam tot timpul în acele vremuri. Probabil, cu cel mai mare drag îmi aduc aminte de vacanțele de iarnă petrecute în aglomerația din centrul orașului.
2. La liceu ați studiat la profilul uman, specializarea științe sociale. Cum ați ales această variantă? Vă gândeați încă de pe atunci că veți urma Dreptul sau încă nu încolțise această idee în mintea adolescentului care erați odinioară?
T.V.: Nu știu cât de conștient poate fi un elev la final de clasa a VIII-a despre ceea ce își dorește să facă în viață. Eu sigur nu eram. A fost mai degrabă un concurs de împrejurări: nu eram chiar cel mai bun elev la matematică pentru a urma un profil real, părinții mei aveau la rândul lor o formare profesională umană, aveam mulți prieteni care au ales specializarea științe sociale ș.a.m.d. Facultatea de Drept era oarecum o variantă de perspectivă, dar nimic nu era hotărât.
3. V-a ajutat în vreun fel specializarea din liceu în timpul facultății? Mă refer la materiile studiate, în comparație cu cele de la real.
T.V.: În mod categoric, da. Consider că științele sociale sunt esențiale pentru buna înțelegerea dreptului. Logica, sociologia, psihologia și filosofia sunt stâlpi de bază ai lumii juridice, iar fără noțiunile de bază ale acestor domenii nu ai cum să stăpânești principiile elementare de drept.
4. Care erau materiile dumneavoastră preferate? Ați legat vreo prietenie strânsă în acea perioadă? Dar dintre profesori, cine v-a influențat cel mai mult și cum?
T.V.: Noi am avut și norocul ca pe întreaga durată a liceului să avem prevăzut în orar un opțional despre istoria filosofiei, predat de domnul profesor Laurențiu Vasiliu, căruia îi port un respect deosebit și în prezent. În patru ani de liceu a existat suficient timp pentru a sedimenta numeroase cunoștințe care mi-au fost foarte utile în timpul facultății. Materiile mele preferate erau logica, istoria și geografia. Și, desigur, în liceu am legat și cele mai strânse prietenii pe care le am și în prezent, chiar dacă distanțele fizice dintre noi s-au mărit.
5. Timpul liber rămas după liceu și teme cum vi-l petreceați? Ce hobby-uri, pasiuni aveați? Vi le-ați păstrat și acum?
T.V.: În cea mai mare parte, timpul liber era petrecut cu prietenii. Fie la fotbal, baschet, la sala de internet jucând counter-strike în rețea sau doar pentru a sta de vorbă. Probabil, perioada liceului e cea mai propice pentru pasiuni și socializare. Hobby-urile și prieteniile au rămas, dar timpul liber a devenit din ce în ce mai prețios.
6. Despre Iași, orașul în care v-ați format ca specialist în Drept, ce v-a rămas în memorie? Ce v-a impresionat cel mai mult la acest centru al Moldovei?
T.V.: Iașiul este un oraș frumos, de care mă leagă multe amintiri deosebite. Dar cel mai plăcut aspect al acestuia este spiritul studențesc. Orașul vibrează de tinerețe și are o energie aparte. Fiind înconjurat tot timpul de tineri, te simți mai puțin apăsat de responsabilitățile de adult. Iar viața în căminele studențești este, de asemenea, o experiență aparte, cu bune și cu rele.
7. Cum v-ați decis să studiați Dreptul la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași? Dar să deveniți procuror?
T.V.: Dincolo de faptul că în liceu am dezvoltat o pasiune pentru științele sociale, a existat și influența familiei. Tatăl meu a fost judecător, iar fratele meu mai mare profesează ca avocat, el urmând cursurile aceleiași facultăți. Înainte de a termina liceul, am asistat la multe discuții juridice între ei, încolțindu-se astfel și în mintea mea o mică pasiune în aceeași direcție. Așadar, dreptul nu era doar un domeniu ce mi-ar fi plăcut, ci și unul în care puteam primi sprijin foarte lesne, oricând aș fi avut nevoie.
8. De ce ați ales să fiți procuror și nu judecător sau avocat, de exemplu?
T.V.: Spre deosebire de profesia de judecător, cea de procuror îți oferă certitudinea că, din punct de vedere profesional, vei lucra în latura dreptului penal, iar eu am o preferință spre acest domeniu. Desigur, există și judecători specializați în drept penal, însă la momentul intrării în profesie nu ai certitudinea că vei fi repartizat în această specializare. Mai mult, profesia de procuror este ceva mai dinamică și îți permite să participi într-un mod mai activ la combaterea infracționalității. Nu neg că mi-ar fi plăcut să profesez și ca avocat, dar o opțiune a trebuit să fie făcută.
Înainte de a fi un magistrat bun, trebuie sa înveți să fii un om împlinit, să te bucuri de o cultură generală bogată, să respecți principiile societății în care trăiești și să îți dorești să te desăvârșești prin propria ta muncă. În magistratură în mod sigur nu poți reuși decât prin foarte multă muncă.
9. Ce vă place cel mai mult la această profesie? Dar cel mai puțin?
T.V.: Desigur, cel mai important este sentimentul de împlinire pe care îl ai după soluționarea unui dosar complex. Partea mai puțin plăcută este numărul foarte ridicat de documente pe care trebuie să le întocmești pentru realizarea activității de urmărire penală, procedurile legale fiind destul de greoaie.
10. Care credeți că este rolul unui magistrat în societate după programul de lucru? Cel care nu este cuprins în îndatoririle legate exclusiv de timpul petrecut la serviciu.
T.V.: Nu cred că magistrații au un rol special în societate comparativ cu alte categorii profesionale. Judecătorii și procurorii sunt oameni obișnuiți și au vieți obișnuite. Desigur, sunt și magistrați care se implică în mod activ în viața publică, însă aceasta este doar o opțiune personală.
11. Cum s-a schimbat sistemul juridic românesc de când ați început dumneavoastră să profesați și până acum? A progresat? A regresat?
T.V.: Întrebarea este relativ dificilă și ar necesita multiple explicații. Dar, în principiu, există un sesizabil regres legislativ din 2011 și până în prezent, regres cauzat, în mare parte, de interesul unei anume categorii sociale de a face cât mai ineficiente armele prin care se poate lupta împotriva corupției.
12. Dacă ar fi să recomandați trei cărți musai de citit pentru orice licean, care ar fi acelea?
T.V.: Nu sunt neapărat într-o anumită ordine a preferințelor, dar țin minte că mi-au plăcut mult în liceu Zorba Grecul, de Nikos Kazantzakis, Papillon, de Henri Charriere și Procesul, de Franz Kafka.
13. Dar trei filme?
T.V.: Vă recomand cu căldură It’s a wonderful life, La vita e bella și absolut orice film regizat și jucat de Charlie Chaplin (în special City Lights, Modern Times și The Gold Rush).
14. Spuneți-ne ce film care să aibă ca temă justiția/dreptul/legea etc. v-a plăcut cel mai mult.
T.V.: Pentru un viitor jurist, este neapărat de văzut filmul Twelve Angry Men. Un film despre procesul deliberativ al juriului într-o instanță din Statele Unite, într-un caz de omor. O expunere a modului în care atenția la detalii poate schimba soluția într-un dosar penal și, implicit, viața oamenilor.
15. În final, ce le recomandați tinerilor romanvodiști și nu numai care și-ar dori să urmeze această carieră?
T.V.: Recomandarea mea pentru toți liceeni, indiferent de cariera pe care și-o doresc, este să prețuiască orice clipă a tinereții lor și fie cât mai conștienți de propria lor viață. Înainte de a fi un magistrat bun, trebuie sa înveți să fii un om împlinit, să te bucuri de o cultură generală bogată, să respecți principiile societății în care trăiești și să îți dorești să te desăvârșești prin propria ta muncă. În magistratură în mod sigur nu poți reuși decât prin foarte multă muncă.
Răspunsuri