Mulțumesc, drag om distins!

Acum un an pe vremea asta,

Fix în acest moment

Nu știam ce mă așteaptă:

Un cutremur vehement.

Dar nu unul cu dezastre,

Ci cu zâmbete și cu iubire,

Cu plimbări nocturne și cu vise,

Cu emoții și cu dor,

Cu amintiri comune, drag simplu trecător!

Ne-am cunoscut și te-am contrazis,

Am fost rece și aiurea,

Dar cu timpul, tot vorbind,

Am ajuns a te iubi.

Știu, sună puțin grăbit,

Dar, crede-mă, a fost totul la momentul potrivit.

Am scris versuri despre-a ta iubire,

Am scris și proze, dar, cumva,

Pe tine nu am reușit a te rândui.

Nopțile ne știu a noastră contopire,

Îți știu și-a ta sclipire,

Din ochii tăi căprui, când mă priveai.

Ne știu și lacrimile scurse aievea,

Din dor sau simplă despărțire.

Am fost tineri îndrăgostiți,

Plini de viață și speranțe,

Plini de patimi și exuberanți,

Ce s-au iubit până la epuizare.

Ce vină? Nu avem așa ceva!

Nu se-aduce în discuție:

A fost vina mea, fie a ta.

Am fost sinceri, am făcut ce am crezut

De cuviință că-i mai bine.

Totuși există acel regret

Că puteam să fac mai bine pentru noi.

Ai și tu acest sentiment?

Simți și tu că putea fi altcumva?

Totuși, eu zic ca s-a sfârșit frumos,

Chiar de a fost mai dureros,

Pentru tine, pentru mine…

Ne vom comporta de-acum

Doar ca simpli necunoscuți,

Însă știu că-n mintea ta,

Zburdă fluturi cu amintiri pe aripi.

Mulțumesc că m-ai iubit,

În ritmul tău deloc alert.

Viața mea e bine, a ta cum o mai fi?

Ți-ai îndeplinit visul de care îmi spuneai?

Dacă ai sta acum și te-ai gândi,

La toate momentele în care mă priveai

Ai avea vreo tresărire? Ai avea vreun regret?

Dacă da, să știi că n-ai de ce.

C-am ales ca eu să pierd.

Puteau fi ani, puteau fi zile

Puteau fi nopți pline de iubire.

Ai trecut pe strada noastră,

Pe care noi umblam odată împreună

Ținându-ne de mână.

Ai observat că nu mă vezi?

Ai înțeles acum ce pierzi?

Dar nu-i pierdere, stai liniștit

Că acum ești bine, fericit.

Poate ai găsit și-o altă ea,

Dar nu-mi mai pasă, căci nu-i treaba mea.

Dacă te întrebi vreodată,

Cu gândul la trecut,

Să te uiți în suflet,

Să înțelegi că s-a sfârșit demult:

Din clipa în care flacăra s-a stins,

În acea tristă dimineață.

Mi-ai fost doar un cuprins

În cartea vieții ce-acum e dată-n tipărire.

Mulțumesc, drag om distins!