Dincolo de inimi și petale 

Ți se va părea vreodată că o clipă e o viață?

Să găsești iubirea-n sine, într-un suflet, pe o față?

Vei privi vreodată lumea doar cu inimă și dor,

Să nu-i dai un scop anume, vreun trecut sau viitor.

_________________________________________

Să iubești cum ploaia cade, cum lumina ne pătrunde,

Cum pe marea cea albastră, cerul desenează unde,

Cum prin lacrimi de iubire, evadăm în infinit,

Să rămâi în amintire, să iubești, să fii iubit.

_________________________________________

Vei găsi emoții pure, pe un chip de entitate,

Să nu lupți cu lumea sumbră, căutând seninătate?

Poate asta-s pentru tine, poate-am fost de la-nceput –

Ca o zi de primăvară, scrisă-n sufletul tău mut.

_________________________________________

Ți-am pus flori în păr de aur, iarăși tu m-ai admirat,

Cum cu note de sonate, viața-n sine ți-am schimbat.

Cerul din a ta privire, coborând în al meu vis,

Dând culoare omenirii, ce-o transformă-n paradis.

_________________________________________

Dulce rază de lumină am adus în viața ta,

Și văzusem o schimbare, toată lumea o vedea.

Așteptând tu la fereastră, radiind de fericire,

Chipul tău zâmbind în soare, plin de viață și iubire.

_________________________________________

Lupți cu tine și prezentul, copleșit de ce va fi,

Când vei știi ce e în tine, vei începe a iubi.

Tremurând în propria minte, tu nici azi nu ai habar,

Am găsit în tine omul, de nu-l știi nici tu măcar.

_________________________________________

Vei iubi lumea din juru-ți cum o văd și eu acum?

Te-aș lua oricând de mână, să parcurgem acest drum,

Să-ți arăt cum, din iubire, se pot naște mii de flori,

Precum doar privirea noastră a născut mii de fiori.

_________________________________________

Eu ți-am arătat tandrețea, ți-am păstrat în amintire,

Cum pătrunzi în orice lume, prin emoții și iubire.

M-ai știut drept o artistă, ce sensibilă creează,

Iar în timpul zilei noastre, mi-ai adus din cer o rază.

_________________________________________

Mi-ai creat spațiul în care, să mă port copilăresc,

Iarăși greutatea vieții, să n-o știu, să n-o găsesc.

Aducându-mi tu pe buze, zâmbet cald și-nfloritor,

Când uitându-mă la tine, mă priveai ca pe-un bujor.

_________________________________________

Mă priveai cu bucurie, tremurând când îmi vorbeai,

Însă tu în societate, doar putere emanai.

Scrisă-n suflet pe vecie, și pictată-n amintire,

Primăvara lumii noastre, clipa dulce de iubire.