INTERVIUL DE DUMINICĂ #22

Bună seara, dragii mei. Pentru că a început un nou an universitar, reîncepem seria Interviurilor de Duminică cu care v-am obișnuit de anul trecut.  Sper că v-ați încărcat bateriile pentru noul an și că sunteți sănătoși, fericiți și entuziasmați de nou și de frumos.

După cum bine știți, Interviul de Duminică a prins contur pentru ca fiecare dintre voi să își poată spune povestea. Printre proiecte, activități, teste, prezentări, Liturghii, zâmbete, speranțe de a fi și de a deveni, stres, bucurii, oameni care vă spun un „mulțumesc” din inimă pentru ajutorul primit de la voi, vă invit pe fiecare în parte să spuneți ce simțiți și care este povestea voastră.

Anul acesta începem Interviul de Duminică cu Lucian Stafi, student în anul I de Teologie, pe care vă invit să-l cunoașteți în cele ce urmează. Pe duminica viitoare!

În primul rând, bine ai venit în comunitatea noastră! Sperăm să facem cât mai multe proiecte și activități împreună. Înainte de a trece la întrebări, hai să le spunem voluntarilor câteva cuvinte despre tine. Dacă ar fi în fața ta acum, ce ai vrea să știe despre tine? Ce le-ai spune?

Mă numesc Lucian. Am 19 ani. Sunt din Basarabia, din Chișinău. Sunt student în anul 1 la facultatea de Teologie Ortodoxă ”Dumitru Stăniloae”, secția Pastorală. Am absolvit Seminarul Teologic Ortodox ”Sf. Vasile cel Mare” din Iași. Sunt o persoană deschisă și sociabilă. Mă simt bine când interacționez cu alte persoane și îmi place spiritul de echipă. Îmi place foarte mult să citesc, de obicei teologie sau psihologie. Cânt la chitară și sunt membru al grupului psaltic ”Iosif cel Milostiv”. Sunt pasionat de arta caligrafică și pictură.

Care este motivul pentru care ai ales să studiezi teologia? Ai o poveste pe care ai vrea să o împărtășești cu noi?

Am ales să studiez teologia încă din clasa a 4-a. Eram paraclisier la capela școlii unde învățam atunci. Participam la toate concursurile de religie și ocupam întotdeauna locul 1. Totodată mă implicam activ în viața bisericească prin cântarea la strană și activitățile de voluntariat.  Atunci am hotărât că mă voi înscrie la seminar. De ce nu m-am înscris la seminarul din Chișinău?  Datorită unui pelerinaj la mănăstirile din Iași în 2018, care mi-a schimbat inopinat alegerea în favoarea Seminarului de la Iași. În cadrul acestui pelerinaj din clasa a 8-a am făcut cunoștință cu muzica psaltică și cu mulți oameni înduhovniciți. Așa am ajuns la seminar unde am găsit cei mai buni profesori, prieteni noi și afinități rare. Iar absolvind seminarul, am ales facultatea de teologie, deoarece ea își asumă un rolul de formare și pregătire a  viitorilor preoți. Așadar, am ales să studiez teologia pentru că simt vocația preoțească și vreau să folosesc cunoștințele pe care le voi acumula pe parcursul facultății pentru a deveni un bun predicator și părinte duhovnicesc.

Care crezi că este superputerea unui om sau a unei comunități?

În opinia mea, superputerea unei comunități este empatia. Adevărata empatie implică mai mult decât să cunoști ce simt ceilalți, ea presupune abilitatea de a rezona cu sentimentele celuilalt. Empatia poate sta la baza deciziei de a ajuta pe cineva, de a nu judeca deciziile altor oameni și de a accepta oamenii diferiți față de noi.  Îți dai seama că ai în fața ta o persoană empatică dacă te simți înțeles, acceptat și ajutat în felul în care ai nevoie. Așadar, empatia este puterea care armonizează o comunitate. La polul opus, ca trăire, se află indiferența.

Studiind teologia sigur ai cel puțin un model de urmat în Biserică. Dar ai vreun model de om din afara Bisericii?

Modelul meu de om din afara Bisericii este scriitorul existențialist american Irvin Yalom. El este unul din cei mai apreciați scriitori contemporani, doctor în psihiatrie și autor a numeroase lucrări de specialitate. L-am cunoscut prin intermediul cărții sale, Darul Psihoterapiei. Chiar dacă scriitorul nu este creștin ortodox, consider că lectura cărților lui este utilă pentru cei care vor să învețe consiliere pastorală.

De ce este important voluntariatul pentru tine și cum crezi că te va ajuta în viață experiența voluntariatului?

Consider că experiența de a fi voluntar mă va ajuta să îmi fac prieteni noi și să îmi îmbunătățesc calitățile sociale. Prin voluntariat vreau să acumulez multe competențe de comunicare interpersonală. Totodată, voluntariatul este important pentru mine deoarece pot ajuta oameni sărmani care au nevoie de ajutor. Nimic nu se compară cu sentimentul împlinirii pe care îl oferă activitatea filantropică.

Care sunt cele trei cuvinte după care te ghidezi în viață?

Este liber cel care știe ce vrea.

Ce carte din biblioteca ta o recomanzi cititorilor noștri? Spune-ne de ce.

Recomand cartea părintelui Dumitru Stăniloae – Rugăciunea lui Iisus și experiența Duhului Sfânt.  Conform părintelui Dumitru Stăniloae, credința unei persoane este susținută de credința altor persoane. În aceasta apare importanța Liturghiei și a cultului public. Dar în societatea de astăzi constatăm o slăbire a credinței. Astăzi acest mediu este un factor de răcire. Astăzi omul credincios trebuie să caute în mare măsură el însuși motivații care să-i poată susține credința și propria sa practică a rugăciunii. Prin urmare, omul care reușește să-și întărească credința și rugăciunea prin motivații personale, reflectate, poate deveni el însuși un focar pentru întărirea credinței și înnoirea rugăciunii în mediul său social. Această carte a părintelui Dumitru Stăniloae oferă calea rugăciunii concretă pentru omul contemporan.  Ea cuprinde 3 mari capitole: Rugăciunea într-o lume secularizată; Calea Isihastă; Sfântul Duh în teologia și în viața Bisericii Ortodoxe.