O veșnicie ca să Te văd!

7 săptămâni, 49 de zile, 2.940 de minute, 176.400 de secunde până să văd…să Te văd… Doamne, în toată slava Învierii Tale!
De azi încep să urc spre Tine, treaptă cu treaptă, încep să număr zi cu zi până la Duminica Ta, încep să îmi imaginez drumul Tău până la Golgota neamurilor, încep să-mi reamintesc de Tine.
Tu ești Cel ce Ești!
Dar eu (unde) sunt? Pe unde mă aflu? Sunt în Ierusalim? În Locul Căpățânii? Sunt la Caiafa? Ori la Ana? Nu, Doamne…AZI SUNT ÎN AFARA RAIULUI!! Sunt străjuit de îngeri cu sabie de foc ca să nu mai intru în Eden. Stau afară și bat…bat în porțile raiului, bat în propiu-mi piept, bat în propriu-mi suflet cu durere. Vai, suflete al meu înnegrit de povara mea edenică. Ce ai făcut, cum ai putut…să trădezi pe Cel ce te voia să te asemeni Lui?
Azi îți amintești, azi te cutremuri, nu știi ce să răspunzi, căci fapta ta îți stă înainte spre mustrare și vădindu-te! Stai în întuneric precum în mormânt, zaci în gheenă și nu vezi nimic, lenevești precum un ciung la marginea drumului, stai ascuns după creație și te ascunzi de Creator. O, înnegritule suflet, nu vezi nimic prin întunericul pus de tine peste Lumină. Toată creația te plânge și îi este milă de tine; chiar și raiul simte durerea ta și cu sunetul frunzelor lui roagă pe Făcătorul să te reprimească în paradis. Însă tu stai izgonit, depărtat în beznă și învelit acum cu hainele de piele și nu cutezi a te mai apropia…
Dar suflete al meu, deschide-ți urechea, auzi-I strigarea, auzi-I tânguirea: Adame, unde ești? Adame, Adame, unde ești tu suflarea Mea plăpândă? Nu poți a-L vedea încă, dar ascultă-L!
Ridică-te suflete ticălos, mergi spre a Lui strigare. Te cheamă El, ia-I crucea lui Hristos și mergi…mergi spre Înviere. Ai 7 săptămâni să te curățești, să te lepezi de Adamul cel vechi din tine și să-L cauți pe Adamul cel nou. Taie-ți pofta mâncării și cărnii ca să îți amintești cum era tăiată și sfâșiată carnea de pe spatele lui Hristos când era biciuit. Abține-te de la băutură și de la apă ca să te asemeni Domnului ce a cerut apă fiind încă pe cruce. Rabdă ispitele postului cum Hristos a răbdat piroanele.
Azi ești izgonit din rai, o suflete al meu, însă nu sta mort, ci te ridică și mergi. Ai 7 opriri până să Îl vezi pe Hristos Înviat, gătește-ți haina, pregătește-te!
Luminează-ți inima suflete cu lumina dreptei credințe, fii ritor al Duhului, poartă-ți crucea pentru păcatul tău adamic, urcă treaptă cu treaptă pe scara cea către Golgota, îndreaptă-te precum egipteanca care și-a omorât săltările păcătoase, înviază și ieși afară din mormânt ca odinioară Lazăr. Împodobește-te căci singur te-ai izgonit și rabdă toate…rabdă totul și pe toți pentru Înviere.
Ai fugit de privirea Lui cât ai fost în Rai, o suflete amărât și slab, dar poate acum ești gata a-L vedea pe Dumnezeu!
Publicat în Spiritualitate
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Spiritualitate
Etichete: revista-timpul-colegiul-sfantul-nicolae
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.