INTERVIUL DE DUMINICĂ #23

Bună seara, dragi cititori. Astăzi, la Interviul de Duminică, îl avem ca invitat pe Maxim Vlad-Gabriel  – un voluntar care s-a remarcat încă de la Festivalul Internațional de Muzică Bizantină – IBMF. Mă bucur că a acceptat să ne povestească o frântură din povestea lui și îi mulțumesc pe această cale că a dat curs invitației.
Vă las mai jos interviul, iar noi ne regăsim săptămâna viitoare la o nouă ediție a Interviului de Duminică.

Dacă cineva te-ar întreba cine ești ce i-ai răspunde ? Cum te-ai prezenta?

În primul rând,  Teofana, mă bucur tare mult să fiu aici cu tine și să putem să avem o discuție ca între prieteni. Cine sunt, bună întrebare… Pentru cei care încă nu mă cunosc, mă numesc Maxim Gabriel-Vlad, am 19 ani, sunt absolvent al Seminarului Teologic Veniamin Costachi de la Mânăstirea Neamț, iar în prezent student al Facultății de Teologie Dumitru Stăniloa” din Iași în anul I și voluntar în comunitatea de tineri teologi ai Colegiului Sfântul Nicolae.

Ești nou în comunitatea noastră, așa că îți urăm bun-venit. Ce anume a dat naștere dorinței de a face parte din comunitatea Colegiului Sfântul Nicolae?

Încă din seminar, îmi doream să fac parte din această comunitate. Auzisem de voi de la prieteni apropiați de pe facebook, instagram și, nu în ultimul rând, de la ofertele educaționale pe care voi, împreună cu părintele Director, le-ați prezentat la seminar.

Ce comisie ai ales și care sunt, până acum, activitățile sau proiectele care te-au impresionat?

Activez ca voluntar în Comisia Proiecte – una din cele șapte comisii ale departamentului de voluntari.

In primul rând, deși nu este un proiect al Comisiei Proiecte, m-a impresionat foarte mult Festivalul Internațional de Muzică Bizantină (IBMF), unde am luat contact cu voluntari din colegiu și m-am putut implica în toate zilele festivalului rămânând foarte impresionat. Iar din în cadrul comisiei, proiectele CUTIA CU PAPUCEI PENTRU EI și SCRISORI PENTRU SF. NICOLAE, dar sunt convins că vor urma și alte proiecte care să mă impresioneze și le astept cu nerăbdare.

Descrie-te în trei cuvinte și spune-mi de ce le-ai ales.

Timid….de ce am ales timid? Pentru că la început, când nu cunosc ceva am tendința de a fi timid și a-mi fi frică de necunoscut.

Prietenos – îmi place sa-mi fac prieteni noi, iar comunitatea m-a ajutat foarte mult pe această parte și, nu în ultimul rând, o calitate pe care trebuie să o ai într-un internat, e să fii liniștit.

Care sunt cuvintele după care te ghidezi în viață?

După cuvintele unui Sfânt Părinte care spune: Nu am venit să găsesc mânăstire, ci să facem mânăstire. După acestea mă ghidez și eu în viată și oriunde mă duc într-o comunitate – nu m-am dus să găsesc acel lucru, ci să fac împreună cu aproapele meu lucru cuvenit.

Ai evlavie pentru un sfânt anume? Este vreun moment anume care a declanșat asta?

Este modelul Sfintei Parascheva, pentru că tot suntem în orașul ei și suntem ocrotiți de ea. Iar un moment care a declanșat această cinste mai specială față de Sfânta Cuvioasă a fost în clasa a VIII-a când am pășit cu pași timizi în măreața catedrală, fiind foarte indecis cu alegerile liceului, rugând-o pe Sfânta să-mi călăuzească pașii și să-mi lumineze mintea. Ulterior am aflat că am fost admis la vestitul Seminar Nemțean. Iar de atunci și mai ales acum de când am venit în cetatea ei nu las o zi fără să trec să-i mulțumesc Sfintei pentru toate binecuvântările revărsate.

Când este Vlad cel mai fericit?

Cel mai fericit sunt atunci când după două- trei săptămîni de stat in Iași merg acasă și petrec momente frumoase cu familia.

Top trei cărți pe care le-ai recomanda oricând și oricui.

Trei cărți pe care le recomand oricând sunt Lucrătorii Viei, Sfântul și Minunile Părinților Italieni, cărți care te ajută să-ți dezvolți imaginarul și să vezi cât de greu este să ajungi la Slava Cerească.

Este ceva ce ai vrea să le transmiți colegilor tăi voluntari?

Mă bucur foate mult că i-am cunoscut și că am putut lega prietenii cu ei și la cât mai multe activități impreună.

Îți mulțumesc și ție Teofana pentru acest interviu și că te-ai gândit la mine, și mulțumesc si celor din Colegiu care m-au implicat și pe mine și m-au făcut să mă simt ca în familie, să fim o comunitate.