Alegerea Sofiei!

„Alegerea Sofiei”, de William Styron

Pentru a avea o lectură cât mai plăcută, vă rog să deschideți această carte cu un entuziasm potolit, lipsiți de prejudecăți, cu un creionaș, carnet sau ,,stikere”, depinde ce preferați, cu cel mai blând și cald spirit posibil!
Asemenea cărți nu se citesc rapid, se ia în considerare orice acțiune și inacțiune ale personajelor.
De ce lipsiți de prejudecăți? Pentru că nu suntem în drept să judecăm faptele celor care au cunoscut moartea, au privit-o în ochi sau i-au cunoscut ororile.

Da, este ficțiune, dar orice istorie are la baza sa un moment de inspirație, ceva auzit, ceva trăit. Citind această carte am înțeles sensul unei cărti cult, de ce ajungem să recomandăm câteva cărți chiar și peste 20 sau 100 de ani. Sunt cărți care cuprind câteva subiecte atât de bine structurate încât celelalte care conțin doar afinități par pale și lipsite de sens.

Pe la jumătatea cărții m-am oprit și mă gândeam: oare cum mutilează războiul sufletele inocente? Eu nu am cunoscut o astfel de persoană în mod direct. Din ,,fericire”, cărțile care au personaje trecute prin asemenea momente îmi permit să am un contur aproximativ. ,,Alegerea Sofiei” este una dintre acele cărți cu lux de amănunte, unele pe care ai fi vrut să nu le citești niciodată!

Stingo este vocea care ne relatează istoria sa, a Sofiei și cea a lui Nathan. El, un tânăr încrezut, înfumurat aș spune, care după ce a înțeles că nu are fler de redactor se refugiază în Brooklyn, unde îi și cunoaște pe cei doi din urmă. Un cuplu bizar care reușește să îi schimbe percepțiile cu privire la adevărata suferință, la dragoste, empatie și chiar sacrificiu! Sofis este o poloneză trecută prin ororile Auschwitzului, luată sub aripa schizofrenică a lui Nathan, și care încearcă din răsputeri să pară normală. Analizând acest trio, mă gândeam la o frază pe care am prins-o pe de undeva și pe care o citez acum din memorie: – Nu vezi nebunul, înseamnă că e timpul să îți pui întrebarea cât de sănătos ești tu?!

Cei care se aseamănă se adună, iar soarta eroilor noștri și-a dorit un final mai deosebit.
O să citiți o descriere profundă a frământărilor unei femei care a ieșit cu sufletul cusut cu ață neagră din lagăr, o stare emoțională care cuprinde atâtea extreme la un loc, încât ai impresia că citești despre câteva femei concomitent. Acesta este rezultatul alegerii impuse, punctul culminant dezleagă misterul alegerii sale, unde a avut loc ruptura cu luciditatea și a început autoflagelarea manifestată printr-un comportament martiric și/sau desfrânat. Extreme!

Condusă de denumire am ales bine!
”- La Auschwitz, spuneți-mi, unde era Dumnezeu?
– Dar unde era omul?”
 ”Tot ce respectă omul pe pământ durează-o clipă sau poate o zi.”

Cartea lui Styron este o adevărată descoperire.

Am plecat fără nici un fel de așteptare, și am ieșit spre final cu un sac de emoții, pe care încă nu știu cum să le categorizez sau liniști.