În căutarea înțelepciunii mereu actuale. Grigore Alexandrescu: Uliul și găinile

207 ani s-au scurs de la nașterea lui Grigore Alexandrescu, poet, traducător, prozator, învățător, satirist și fabulist. Ne-a dat nouă, românilor, ceea ce Esop le-a oferit vechilor greci, sau ceea ce le-a dăruit La Fontaine francezilor – o serie de fabule, în limba maternă, menite să ne întoarcă privirea spre neajunsurile societății, să zâmbim în fața situațiile create și să ne extragem învățămintele.

În construirea lumii vivace, Grigore Alexandrescu a personificat vietățile și plantele, deopotrivă cu lucrurile. Cu toate vor întruchipa tipuri și tipologii umane dintre cele mai diverse. Prin intermediul lor, greșelile, metehnele, moravurile și mentalitățile vor fi subliniate și corectate. Un proces nu tocmai facil, dacă este să luăm în considerare recepția unor critici virulente, dar ironia i-a stat scriitorului cel mai la îndemână. Fabula scrisă în limba română s-a dezvoltat în pana lui.

Până la identificarea personajelor și prototipurilor avute în gând de autor, suntem datori să înțelegem universalitatea și atemporalitatea moravurilor. Veșnice vor fi cutumele omenirii, dar râsul și ironia sunt la îndemâna noastră pentru a ne conferi puterea de a diminua, cât de puțin măcar, gravitatea situației.

Vă propunem spre lectură o fabulă cu subiect mereu actual, Uliul și găinile:

Uliul şi găinile


Ion prinse un uliu şi, ducându-l acasă,
Îl legă cu o sfoară,
Lângă coteţ afară.
De o vecinătate aşa primejdioasă
Găini, cocoşi şi gâşte întâi se îngroziră,
Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obişnuiră,
Începură să vie cât colea să-l privească,
Încă şi să-i vorbească.

Uliul cu blândeţe le primi pe toate;
Le spuse că se crede din suflet norocit
Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.
Dar îi pare rău foarte căci el însuşi nu poate
La dumnealor să vie,
Vizita să le-ntoarcă după-a sa datorie.

Mai adăugă însă că dacă dumnealor
Îi vor da ajutor
Ca să poată scăpa,
El le făgăduieşte

- Şi Dumnezeu cunoaşte cum vorba şi-o păzeşte -
Că la orice primejdii va şti a le-ajuta:
Încă din înălţime, el le va da de ştire,
Când asupră-le vulpea va face năvălire.

Astă făgăduială
Nu mai lăsă-ndoială;
Şi găinile proaste, ce doreau să găsească
Pe cineva destoinic să va să le păzească,
S-apucară de lucru: azi, mâine, se-ncercară,
Şi cu ciocuri, cu unghii, abia îl dezlegară.
Uliu-şi luă zborul. Dar se întoarse-ndată
Şi răpi o găină, pe urmă două, trei,
Pe urmă câte vrei.

"Ce pază este asta? strigă una cu jale,
Vorba măriei tale
Era să ne păzeşti,
Iar nu să ne jertfeşti."

- "O! eu ştiu foarte bine cuvântul ce v-am dat,
Şi ce fel m-am jurat.
Dar când mă juram astfel, eram legat, supus,
Acum însă sunt slobod şi vă vorbesc de sus".

Eu, de-aş fi fost găină, nu l-aş fi slobozit:
Dumnealor au făcut-o şi văz că s-au căit.
Uliii sunt cinstiţi,
Când sunt nenorociţi.

Sursă imagine reprezentativă: https://gokid.ro/uliul-si-gainile-fabula-de-grigore-alexandrescu/