Martie - Legende și obiceiuri. Mărțișor și Baba Dochia

Luna martie, a treia lună din an, aduce cu ea mai multe schimbări deosebite. O dată cu venirea primăverii în cea de-a treia lună a anului, ne întâlnim cu elemente care ne aduc voie bună și ne oferă o senzație de bine, ne dau poftă de viață și ne învăluie în optimism. Gospodinele își încep încetișor curățenia de primăvară – benefică împotriva depresiilor -, țăranii își încep munca la câmp, căci pământul este acum potrivit pentru lucru, iar copiii se apropie de mult dorita vacanță a sfintelor sărbători de Paște. Vegetația se trezește la viață, încântând pe orișicine cu ale sale culori vii și trilurile melodioase. Temperaturile în creștere îmbie pe oricine să își petreacă mai mult timp în aer liber, alungând astenia și amorțeala dobândită pe parcursul sezonului rece.

Primăvara ne aduce și o serie de legende demne de amintit. Mai multe țări, cum ar fi România, Republica Moldova, Bulgaria și Grecia sărbătoresc această lună cu mare fast. Oamenii de aici își făuresc și dăruiesc mici pandantive cu caracter simbolic pe care le atașează unui șnur împletit din două fire, unul alb și unul roșu. Amuletele au caracter simbolico-alegoric și comportă diferite însemnătăți conforme. Din anul 2017, Mărțisorul face parte din lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.

În România se crede că această tradiție provine din timpurile străvechi, de pe vremea dacilor. Însă originile mărțișorului nu sunt cu exactitate cunoscute. Inițial, două fire din lână de oaie, erau vopsite în roșu și alb de către femei. Acestea le ofereau bărbaților și le legau în jurul încheieturilor mâinilor. Cele două culori simbolizează zăpada și soarele. Sub zăpadă se află boabele încolțite ale culturilor, care sunt aduse la lumină de către soare. În alte variante ale simbolisticii culorilor mărțișorului se face corelația între firul roșu și sângele tânărului Dragobete. De la puritate, la renaștere, atribuirile acordate mărțișorului sunt multiple și diverse, relevând structura gândirii românești.

Vă prezentăm mai jos patru dintre legendele asociate sărbătorii de 1 martie.

„Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un Zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă în lipsa soarelui, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii.”[1]

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, ,,frumoasa Primăvara a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.”[2]

„Legenda Mărțișorului este foarte veche, datând pentru Bulgari din perioada primului han. Pe când sora sa și fratele său se aflau în prizonierat, hanul le-a trimis un șoim care avea legat un fir de ață albă pentru a-i înștiința că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reușit să fugă, însă în apropiere de malul Dunării, el a fost ucis de urmăritori și ea atunci a dat drumul șoimului care avea legat de picior firul de ață albă înroșit de sângele fratelui său, pentru a-i da de veste hanului despre moartea fratelui. La aflarea veștii, de durere, hanul a poruncit ostașilor să poarte un fir de lână albă și unul de lână roșie pentru a-i feri de necazuri, eveniment care ar fi avut loc la 1 Martie 681”.[3]

În unele zone, se spune că mărțișorul este aducător de noroc. Unele persoane obișnuiesc ca la sfârșitul lunii martie, după ce au purtat mărțișorul în dreptul inimii, să își anine mărțișorul într-un pom fructifer, punându-și o dorință, despre care se crede că se va îndeplini numaidecât. Unele sate, la început de aprilie, au pomii împodobiți cu mărțișoare.

O altă legendă a mărțișorului spune povestea unei bătrâne numite Baba Dochia. ,,Ea avea o fiică vitregă pe care nu o iubea, așa că mereu căuta să îi pună bețe în roate. Într-o zi foarte geroasă de iarnă, a trimis-o pe fiica vitregă să spele la râu o haină foarte murdară. Fata s-a dus, dar cu cât se străduia mai mult să spele haina, cu atât devenea mai murdară. Fata a început să plângă, iar între timp a venit la ea un tânăr numit Mărțișor, care a întrebat-o ce a pățit. După ce a aflat povestea fetei, Mărțișor i-a oferit o floare roșie și a îndemnat-o să mai spele o dată haina. În mod miraculos, aceasta a devenit imaculată. Fata și-a pus floarea în păr și a dus haina înapoi la Baba Dochia, care a rămas muta de uimire, pentru că nu credea că fata va reuși să ducă la bun sfârșit această sarcină.

Când Baba Dochia a văzut floarea roșie din părul fetei, a crezut că a venit primăvara și a ieșit cu oile la păscut. Pe măsură ce urca pe munte, femeia torcea lâna și, descoperind un ban vechi turcesc (para), l-a legat cu un fir, de aici venind și simbolul Mărțișorului.

Legenda Babei Dochia mai este legata și de vremea capricioasă din primele 12 zile ale lunii martie. Se spune că, la plecare, baba și-a luat cu ea 12 cojoace, (în unele variante ale legendei apar 9 cojoace) dar, pe măsură ce vremea se încălzea, renunța la câte unul. Când însă un ger năprasnic a luat locul zilelor însorite, așa cum se întâmpla adesea la început de primăvară, Baba Dochia n-a mai avut ce să îmbrace. Legenda merge și mai departe în unele locuri și povestește despre întâlnirea cu tânărul Mărțișor, care i-a arătat cât de greu este să stea în frig, așa cum a stat și fiica ei vitregă. După ce tânărul a dispărut, bătrâna a rămas singură pe munte, și, înghețând, a fost transformată alături de oile ei în stane de piatră, roci care pot fi observate și astăzi în regiunea Ceahlăului.

În majoritatea legendelor, mărțișorul simbolizează lupta dintre bine și rău, dintre iarnă și primăvară, demonstrând că Binele învinge întotdeauna Răul.”[4]

Conform legendelor cu Baba Dochia, oamenii obișnuiesc să își aleagă câte o zi între 1 Martie și 9 Martie. Se spune că dacă ziua pe care ai ales-o este însorită, atunci îți va merge bine pe toată perioada anului în curs. Dar dacă ziua va fi mohorâtă și ploioasă, atunci vei avea un an mai greu. Alte credințe populare susțin că ziua Babei nu ți-o alegi, ci ți-o socotești după calcul numerelor. Dacă, spre exemplu, ești născut în data de 29 aduni cifrele ce compun numărul (2+9), iar numărul rezultat reprezintă „baba” după care să te ghidezi. (2+9=11, sau 2+9=11,din care 1+1=2) Prin urmare, dacă ești adeptul legendei cu cele nouă cojoace, „baba” ta este pe data de 2, în schimb, dacă ești adeptul legendei cu 12 cojoace, atunci „baba” ta este pe datat de 11.

Revista Timpul Germani, vă urează o primăvară senină, cu soare și căldură în suflete.

*Legendele au fost preluate din: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mărțișor [1], https://www.divahair.ro/timp_liber/descopera_legenda_martisorului:_ce_sarbatorim_pe_1_martie[2]