˗ Bre, tanti Florico, după șase ani, de când a murit nea Ion, tot mai ții negru, bre? ˗ Ţiu, da, țiu, că ce viață

Apa sânge nu se face. Străvezii și cu fețe pătrate, în noapte, au ajuns neputincioșii la putere. Lumea e feliată în rase și clase și

Azi a nins. Te-ai fi bucurat de prima zăpadă la Dublin. Așa, am rămas doar eu să mă bucur. Îmi vin în minte nopțile în

Mai aveam numai 20 de euro în cont. Nu mai lucrasem de două săptămâni, așa că banii se duseseră, de parcă nici n-ar fi fost.

mă gândeam să te întreb dacă mă lași să scriu din viața ta o poveste.
mă lași?
îmi zici răspunsul pe malul mării mai spre seară și mai spre duminică?

Cât a mers și a fost zglobiu, nu mi-a păsat de ironiile ce se făceau pe seama mea și nici de aripa crem, o pată

Eram tânăr, frumos și credeam că viața din jur e creată numai pentru mine. Între două comenzi, tranșări, flambări, flotări îmi făceam drum pe la

Răzvan, Grasu’ de la 2, nu era prietenul meu. Era mai mic decât mine cu un an sau doi, dar mai înalt cu vreo 20

poți să spui că-ți pare rău în fiecare zi
pentru că-n fiecare zi există o treabă pe care o ratezi sau o faci ca naiba
poți să spui că te bucuri în fiecare zi
pentru că-n fiecare zi există o fărâmă de viață pe care n-ai văzut-o ieri

Era un sfârșit de noiembrie teribil de ploios. Mă întorceam, târziu după miezul nopții, de la Hotel Sofitel, unde Bote avusese o nouă prezentare de