Prima mea mașină a fost un Trabant. Un verde-prăzuliu extraordinar. Îl cumpărasem din ciubucul de chelner la Club Transilvania. Probabil din ciubucul pe o săptămână.

Johnny își lua cina pe O’Connell Bridge. În cei peste douăzeci de ani, de când hoinărea pe străzile Dublinului, rar se întâmplase să nu o

panou publicitar umblător pe carne, oase, consumator de etichete, scris mic, mare, gri, LUAŢI copii la jucării! învelit in plastic, face bine la inimă, sau

Paddy Byrne cobora alene dealul dinspre Brittas către Kilbride Manor, așa cum o făcea încă din tinerețe la fiecare sfârșit de săptămână. E drept că,

Ce poți tu să mai mori Ai tot murit de-a lungul vieții Iar acum nu mai ai ce muri Pleci nebăgat în seamă Ca un

și poți merge fără să mergidoar să dai impresia că ești viu și că ești printre eiprintre oamenii ăștia grăbiți și apaticifericiți și triști cu