Clubul de carte – Gilead de Marilynne Robinson

Bănuiesc că fiecăruia dintre noi ni s-a întâmplat să începem să citim o carte, a cărei idee principală să ne fi atras foarte mult, dar să renunțăm destul de repede și s-o lăsăm neterminată. La fel cum, sunt sigură că s-a întâmplat și invers – să începem o carte al cărei subiect nu ne-a interesat, dar să n-o mai putem lăsa din mână. De cele mai multe ori, cititorul nu știe cum se scrie un roman, însă știe foarte bine cum să recunoască unul bun. Și știe cum să facă diferența între un scriitor talentat și unul care scrie cu iz de amator. Pentru că, în cele din urmă, nu subiectul contează, firul epic sau personajele care compun o carte, ci felul în care toate acestea ne sunt prezentate. Am citit o grămadă de cărți fără un subiect anume și cărora nu le-aș putea face niciodată un sumar, dar care m-au captivat și m-au ținut într-un fel de suspans, care nu putea avea legătură decât cu stilul irezistibil în care au fost scrise. 

Se spune adesea că nu e bine să judeci o carte după copertă. O afirmație cât se poate de corectă, la care aș adăuga un mic amănunt: acela că există două părți ale aceleiași coperți.  

Cartea pe care vreau să v-o recomand astăzi se afla pentru mine în acea categorie de cărți al căror subiect nu m-a atras niciodată: religia. Pe coperta din spate stătea scris acel mic sumar al acțiunii, care ne face de cele mai multe ori să judecăm și să hotărâm, în cele din urmă, dacă o vom citi sau nu. Așa am aflat că acțiunea se petrece în 1956, în Gilead – Iowa, unde reverendul John Ames, aflat la sfârșitul vieții, începe să scrie o epistolă adresată fiului său, pe care îl are din căsătoria cu Lila – o fată mai puțin educată și cu treizeci de ani mai tânără decât el. Nuvela este recunoscută ca fiind un text care încearcă să corecteze anumite stereotipuri legate de doctrina calvinistă, care are la bază ideea că starea naturală a omului este cea de depravare totală și, prin urmare, este incapabil să contribuie la propria-i mântuire. Precum spuneam, un subiect total neinteresant pentru mine. Singurul lucru care mi-a atras atenția a fost faptul că, în 2005, la un an de la publicare, Marilynne Robinson a primit premiul Pulitzer pentru Gilead.

Recunosc că nu mai am răbdare să citesc orice. Și când spun orice, nu mă refer neapărat la subiectul cărții, ci mai degrabă la cuvintele care o compun, la alinierea lor, la muzica și ritmul care le însuflețesc. Dacă ele mă duc undeva, pe o cărare anume, cu atât mai bine. Dar dacă nu, nici nu contează, este destul că mă fac să dansez. Și mai recunosc că, la fel ca toată lumea, judec cărțile după copertă. La propriu. Uneori însă, sunt dispusă să acord șanse și chiar să mă felicit pentru asta, așa cum s-a întâmplat și cu Gilead.

 Aș merge chiar mai departe și aș recomanda cartea în mod special celor care, la fel ca mine, nu sunt religioși și le vine greu să înțeleagă credința celorlalți.

 Înainte de toate, Marilynne Robinson te tratează în așa manieră, încât te convinge să te abții de la orice fel de judecată și să realizezi (asta dacă n-ai reușit deja), că doar religia te poate îngrădi, nu și credința. Dar mai mult decât atât, te răsplătește făcându-te părtaș la gândurile cele mai intime ale personajului, un privilegiu pe care cei de lângă el nu-l au. Și câte secrete, angoase și speranțe nu zac în mintea fiecăruia dintre noi – gânduri pe care nu le spunem niciodată cu voce tare?!

O să vă rog să nu vă lăsați descurajați de ritmul lent cu care veți fi introduși în viața lui John Ames și vă garantez că rezultatele nu vor întârzia să apară, chiar dacă unele răspunsuri nu le veți afla decât la sfârșitul poveștii. Peste unele pasaje veți trece mai repede, peste altele mai încet, iar unele vi se vor părea atât de frumoase și de surprinzătoare, încât veți dori să le recitiți. Este o poveste care se deșiră dintr-un ghem de lână moale și se țese într-un tablou multicolor, încet și fără zgomot. 

Așa cum v-am spus, Gilead a câștigat în 2005 un binemeritat Pulitzer pentru ficțiune, dar și The Național Book Critics Circle Award. În urma unui sondaj realizat de BBC Culture în 2015, Gilead a fost votată a patra cea mai bună carte scrisă din 2000, iar în 2019 revista The Guardian a plasat-o pe locul doi în topul celor 100 cele mai bune cărți ale secolului 21. 

Despre autor  

 Marilynn Summers Robinson s-a născut în Sandpoint, Idaho, la 26 noiembrie 1943 și de-a lungul carierei sale a fost răsplătită cu numeroase premii literare, printre care: premiul Pulitzer în 2005, Național Humanities Medal în 2012 sau Library of Congress Prize for American Fiction în 2016. Robinson a predat cursuri de creativitate la Universitatea din Iowa din 1991 până în 2016, când s-a retras din activitate. În același an, revista Time a adăugat-o pe lista celor 100 cei mai influențiali oameni din America.