Clubul de carte – Room, de Emma Donoghue
Dacă tot e pandemie și ni se recomandă să stăm în casă, astăzi vă propun Room, scrisă de irlandeza Emma Donoghue, o carte care ne poate schimba perspectiva asupra vieții în izolare.
Autoarea s-a inspirat din povestea austriecei Elisabeth Fritzl, care a fost ținută captivă douăzeci și cinci de ani într-o pivniță de către tatăl ei, timp în care i-a născut acestuia șapte copii.
Cartea este structurată în două părți: prima se desfășoară în captivitate, iar a doua în lumea de afară și este narată în întregime de Jack, un băiețel de cinci ani, apărut pe lume în urma abuzurilor la care mama lui a fost supusă în captivitate.
Pentru Jack, Room ( Camera) reprezintă toată lumea lui. El este acasă, pentru că acolo s-a născut și a crescut, acolo a învățat să meargă, să vorbească, să se joace, să citească. Dar, mai ales, acolo trăiește mama lui (sau “Ma”, cum îi spune Jack), singura persoană cu care el a interacționat vreodată. Legătura lui cu lumea de afară este redusă la câteva ore pe zi petrecute în fața televizorului, o lume în a cărei existență el nu prea crede, așa cum nu crede nici în existența lui Old Nick (bătrânul Nick), răpitorul mamei sale, pentru că ea a avut grijă să nu-l cunoască niciodată. De fiecare dată când Nick trebuie să apară, Ma îl închide pe Jack în dulap, singurul loc în care îl poate ține în siguranță, departe de realitatea tristă a vieții pe care o trăiește. El știe doar că bătrânul Nick este cel care aduce mâncarea și face gunoiul să dispară, iar refuzul mamei sale de a vorbi despre el îi întărește convingerea că personajele negative prind viață doar atunci când vorbim despre ele.
Ea reușește să-i creeze copilului un cămin cât mai aproape de normal, stabilindu-i un program de masă, joacă, studiu și chiar puțin sport, așa cum face orice părinte normal de pe planetă. Iar pentru a-i suplini acestuia nevoia de comunicare și socializare, însuflețește obiectele din cameră, făcându-l pe Jack să interacționeze cu ele ca și cum ar fi persoane reale. Planta, Dulapul, Televizorul, Scaunul și Camera, devin prietenii lui, cu care el vorbește și relaționează, iar denumirile acestor obiecte se transformă în nume proprii. De aici și titlul cărții, care este “Room” și nu “The Room”.
Pentru Ma însă – al cărei nume nu-l aflăm, pentru că în mintea lui Jack mama nu are nevoie de nume – camera de 12 metri pătrați, fără geamuri, în care este ținută captivă de peste șapte ani, reprezintă o închisoare din care este hotărâtă să iasă, punând la cale un plan de evadare, pe cât de riscant pe atât de imposibil de realizat. Un plan care se bazează pe observații și calcule, dar mai ales pe noroc și pe încrederea pe care o are în băiețelul ei de cinci ani.
Ce m-a captivat pe mine a fost felul în care autoarea a reușit să captureze mintea unui copil, exploatând flexibilitatea cu care acesta filtrează informațiile pentru a da sens lucrurilor pe care nu le înțelege. Și a făcut asta fără a transforma cartea într-una simplistă sau plictisitoare. Mai mult decât atât, ea reușește prin vocea inocentă a lui Jack, care, de cele mai multe ori, nu știe ce spune, să ne facă să vedem urâțenia lumii în care trăim și să ne punem întrebări despre noi, despre relațiile pe care le avem cu părinții noștri, cu copiii și cu lumea care ne înconjoară. Și nu în ultimul rând, ne spune povestea unei mame, dispusă să treacă peste orice obstacol pentru fericirea copilului ei. Determinarea cu care Ma își creste copilul, oferindu-i stabilitate într-o lume potrivnică, te face să te întrebi dacă nu cumva nu doar noi, părinții, oferim stabilitate și echilibru copiilor noștri, ci și ei nouă, și că uneori ei apar în viața noastră să ne salveze de noi înșine și de lumea în care trăim.
Încă de la data apariției, în 2010, Room a împărțit lumea literară în două. Chiar dacă a fost propusă pentru câteva prestigioase premii literare (iar pe unul l-a și câștigat) și în ciuda faptului că s-a vândut în scurt timp în peste două milioane de exemplare în întreaga lume, au fost și voci care au criticat vehement maniera în care a fost narată cartea, dar mai ales faptul că partea a doua nu a fost îndeajuns exploatată (cea care se desfășoară în lumea de afară). Eu zic că, poate, acești critici n-au reușit sau n-au mai avut răbdarea necesară de a citi printre rânduri. Contactul cu lumea reală a celor doi protagoniști, în special a lui Jack, nu prea avea cum să fie una ușoară.
Dacă pentru Ma evadarea a însemnat eliberarea, pentru Jack a însemnat sfârșitul lumii, așa cum o cunoscuse el până atunci. Și unul și celălalt au ieșit din această experiență traumatizați și confuzi.
Cât despre continuarea poveștii, sigur ea ar fi putut fi realizată, poate chiar într-o altă carte, însă autoarea a ales să nu facă asta. Și bine a făcut. Ne-a lăsat pe noi să ne imaginăm soarta protagoniștilor după eliberarea din captivitate, dar mai ales soarta lui Jack, a cărui lume s-a năruit dintr-odată și care nu-și dorea altceva decât să se întoarcă acolo. Dar cum Donoghue ne-a făcut-o atât de bine cunoscută pe Ma, eu una sunt convinsă că soarta lui Jack a rămas pe mâini bune.
În 2015, Emma Donoghue adaptează scenariul pentru filmul cu același nume, realizare pentru care a fost nominalizată la cea de-a 88-a ediție a premiilor Oscar. Filmul a fost și el nominalizat la mai multe categorii, actrița principală, Brie Larson, reușind chiar să câștige mult râvnitul trofeu pentru cea mai bună actriță într-un rol principal.
Am văzut și filmul și mi-a plăcut, dar poate nu mi-ar fi plăcut chiar atât de mult dacă n-aș fi citit cartea. Știam deja mai multe lucruri despre Jack, lucruri pe care filmul, chiar și cu atâtea instrumente de exprimare la îndemână, n-a reușit să le surprindă.
Oricum, după mine, în lupta dintre carte și film, cartea învinge și convinge, întotdeauna.
Room de Emma Donoghue poate fi găsită în toate librăriile din Irlanda sau poate fi comandată online: https://www.amazon.co.uk/Room-Emma-Donoghue/dp/0330519026
Despre autor
Născută în Dublin în 1969, Emma Donoghue trăiește în prezent în Canada alături de familia ei. Este scriitoare, scenaristă și expert în istoria literaturii, iar lucrările sale au fost răsplătite de-a lungul timpului cu numeroase premii literare. Dacă doriți să aflați mai multe sau chiar să o contactați, o puteți găsi pe site-ul de mai jos.
Răspunsuri