De după gard (4) – Facem sau nu facem politică?

După minunea din decembrie ’89 am zis gata, de-acum e democrație, vom avea pluripartitism, putem să ne alegem conducătorii, să nu mai fie unul (unii) singur(i) care să gândească și hotărască pentru noi. Bun așa. S-au reactivat partidele istorice, au venit acasă seniorii, s-au făcut și partide noi (puzderie!), iar noi am ales (s-au ales) la fel. Adică, am continuat tot cu ăia. Ei bine, de 30 de ani politica se străduiește, și îi reușește minunat, să îl îndepărteze pe omul obișnuit de ea. Cumva, să fie numai a lor, a celor inițiați, care știu ei mai bine (cum știau și ăi de dinainte de ’89) ce trebuie făcut.

Și totuși, oamenii se mai revoltă, mai înjură în stânga și-n dreapta deopotrivă, că așa e firesc, cetățenii să se implice în viața cetății și chiar să candideze pentru funcții publice, pentru că, cineva trebuie să o facă și pe-asta, dar nu știu cum se face că, mai de fiecare dată, primarul sau parlamentarul ajunge să fie înjurat. Că majoritatea dintre ei fac tot ce le stă în putință s-o merite, este evident.

Și totuși, oamenii vor să-i schimbe pe cei vechi cu alții noi. Ei vor ca partidele să se înnoiască, să renunțe la dinozaurii care au făcut numai rău politicii românești sau, în cel mai bun caz, n-au făcut nimic.

Ei, aici începe circul la care noi, românii, ne pricepem atât de bine. Orice subiect ar fi în discuție noi ne pricepem. Noi suntem contra. Noi raportăm totul la noi, propriile persoane. Cine este candidatul ăsta? N-am auzit de el. N-a fost în nicio funcție. Ce-a făcut el pentru comunitate? Mie nu mi-a făcut nimic. Ce pregătire are? Nu e suficient. De ce vrea el să fie parlamentar? Se duce pentru avantaje. Oricum ar fi, nu e bine. Vrem oameni noi, dar nu prea noi. Vrem oameni din diaspora, dar nu pe oricine. Vrem ca politica să fie făcută de oameni onești, dar noi nu ne băgăm. Atunci, cine să se bage? Cine să facă și treaba asta, că de făcut trebuie făcută? Să fie, dar noi avem altceva mai bun de făcut. Uite, să stăm după gard, de exemplu, ca prietenii noștri Elie McMoromețe și Ghe O’Cocoșică.

– Gata, Gheo, începe circul!

– Mda.

– Adică, ce zic eu, a și început! Deja au înnebunit gorobeții și nu mai prididesc cu aruncatul pietrelor adunate din timp prin buzunare. Sfânta mahala românească! Ce ne mai place să aruncăm cu ocări în oricare dintre noi care iese un pas mai în față!

– Păi, ne place.

– Uite, avem și noi unul de-aici, din Irlanda, care candidează la deputați, și au tăbărât pe el care mai de care.

– Au cam tăbărât.

– Unii zic că e așa, alții că nu e așa… Unii că de ce, alții că de ce acum… Numai bine nu e.

– Nu e.

– Măi, Gheo, eu am impresia că tu mă cam iei peste picior. Ori nu-ți mai pasă de politică?

– Păi, tu nu știi că eu sunt țărănist?

– Știu, cum să nu știu.

– Și ce s-a ales de partidul nostru?

– Asta cam așa e.

– Ce legătură mai au ăștia de-acum cu un Maniu, cu un Mihalache, Madgearu, Vaida-Voievod? Măcar cu un Rațiu, Coposu… N-ai ce să faci cu ăștia.

– Ai dreptate, n-ai. Dar eu zic să nu stai pe margine, vino la noi! Uite, suntem cel mai vechi partid politic în funcțiune. Continuitate, nenică!

– Las’ că nici cu voi nu mi-e rușine! Aveți de toate în partid, numai liberali nu prea aveți. A intrat cine-a vrut și cine n-a vrut în partidul vostru. Pe vremuri, când făceam noi politică, aveam și eu ce să combat. Vă respectam. Acum ar fi pierdere de timp.

– Hai că nu-i chiar așa! Încă avem oameni de valoare. În orice caz, peste tot ce e în politică acum în celelalte partide. Și ăsta din Dublin, care e pe liste acum, ce, nu e bun?

– O fi.

– Păi e, îți spun eu, că vine cu o gândire nouă, vrea să schimbe lucrurile în țară.

– Ce să schimbe, Elie? Ori tu nu știi că sunt numai vreo șase din diaspora, iar restul sunt tot de-ai lor? Își fac treaba cu el, să le-aducă voturi, apoi fac tot ce știu ei.

– Acum dai și tu cu pietre! Dacă nu ne urnim odată, nici că vom mai schimba ceva. Eu zic că e bine.

– O fi. Iote cine trece pe drum! Candidatul vostru. Are ceva alai! Numai să rămână toți cu el până de Moș Nicolae.

– O să vezi tu, băscosule, că Moș Nicolae vine îmbrăcat în galben de anul ăsta! Și cred că-i face și lui Moș Crăciun o mantie albastră.

– Elie-Ciocârlie, croitorașul cel viteaz!

13 noiembrie 2020