De după gard (6) – Ziua proștilor și a deștepților, deopotrivă

Tocmai ce-a trecut Ziua Națională a României. Zarvă mare în satul nostru. Unii abia așteaptă momentul ăsta să se poată lua de cei care își manifestă public patriotismul. Și o fac temeinic. Din an în an sunt mai bine pregătiți, că mereu învață câte ceva unii de la alții. Buzunarele pline cu pietre, lozinci anti-românism, bancuri, caricaturi și urări… numai de bine nu! Este adevărat că și o parte dintre conaționalii noștri falsează cu succes întru exprimarea sentimentelor ce-i străbat longitudinal, din creștet până-n tălpi, scurgându-se în pământul sfânt al Patriei (fie ea și de împrumut, că doar noi ducem românismul cu noi, oriunde am umbla, și Românie facem din tot globul pământesc). Dar ne place. Ne place-n draci să ne dăm deștepți, moderniști, progresivi, globaliști și Dumnezeu mai știe ce, numai să putem fi contra. Nu zic de amărâtul ăla de la Dinamo, că a venit zmeu și a plecat mârțoagă, în așa hal l-au adus marii investitori salvatori spanioli. Avem câteva evenimente pe care le folosim cu predilecție pentru a ne revărsa preaplinul înțelepciunii noastre și a lovi în cei pe care ni-i credem inferiori, învechiți, perimați, depășiți, incapabili, într-un cuvânt proști. Sau, oricum, mai proști decât noi. Pe lângă ziua de 1 decembrie, de care tocmai am făcut vorovire, unul dintre cele mai aprige motive de dispută îl reprezintă Adormirea Maicii Domnului. Știți voi, Sfântă Mărie Mare. Pe lângă deștepții atei, care oricum nu dau doi bani pe dogmele creștine, sunt ultra-evlavioșii, care zic că e păcat să te bucuri și să serbezi în ziua în care s-a prăpădit Sfânta. Că e bine să ții praznicul pe 8 septembrie, când s-a născut Sfânta, care, dacă e s-o luăm după tipic, încă nu era sfântă, nefiind încă aleasă de Duhul Sfânt. Dar astea sunt detalii care le scapă preacuvioșilor. Pentru ei moarte-i moarte, iar noi trebuie să plângem, și nașterea e zi de zaiafet. Punct, că poate n-ați citit semnul ăla minuscul de mai-nainte. Și cum dacii erau păgâni, bucurându-se ei ca nebunii la moarte și bând pentru asta, iar la naștere bocind și bând pentru asta, nu trebuie luați în seamă. Ce dacă au fost creștinați printre primii? Și ce dacă multe sărbători creștine au fost preluate de la păgâni, care le țineau, într-un fel sau altul, încă înainte de anul zero? Astea-s basme! Și, că tot făcurăm vorbire despre daci, ăsta e un alt subiect de dat cu pietre dintr-o tabără într-alta. Nu mai ai voie să vorbești despre strămoșii tăi, că ți-ai și luat o piatră-n cap. Vestigiile istorice, artefacte, scrieri antice sunt toate nimic pe lângă cunoașterea și ura celor cu buzunarele pline și mintea dând pe dinafară. Mai sunt destui care și-au făcut prioritate din a denigra și minimaliza tot ce-a dat mai de seamă cultura română, de la scriitori și artiști, până la oameni de știință. Ba că unul a fost curvar, altul antisemit sau cu origini neromâne, ori vândut puterii și alte mii de vini, inventate sau nu, care oricum nu atârnă deloc în balanța creației sale, aceasta fiind singura care rămâne după trecerea la cele veșnice. Sau neființă, după cum crede fiecare.

Sunt atâtea legi de protecție, survenite în mod firesc odată cu evoluția societății, încât oamenii civilizați se feresc să mai spună sau facă orice, numai să nu contravină acestor legi. Noi, românii, nu avem nicio treabă cu asta. Noi urlăm sus și tare ce gândim, în baza libertății de expresie și exprimare, dobândită cu greu după zeci de ani de oprimare. Habar n-avem că, istoric, s-a scurs o generație de când avem dreptul să ne exprimăm, uitând că avem și obligația să gândim, să respectăm și să ne abținem de la a ne etala prostia pe gardul de la stradă.

Dar să revin la ideea de plecare. Dacă cineva simte sau vrea să-și exprime public bucuria că e român, lasă-l, frate, că nu-ți ia astfel din tristețea sau bucuria ta! Și nu-ți diminua bucuria ta analizându-i-o pe-a lui. E falsă a lui? Așa, și? Îl privește. A, tot anul tace și nu-și afirmă românismul? De unde știi tu? Doar nu crezi că patriotismul se măsoară numai în fapte de vitejie, în lupta cu dușmanul imaginar? Îți iubești țara și simplu, fiind om, muncind cinstit, respectând legile, vorbind corect limba română și performând în domeniul tău de activitate. E puțin lucru? Fă tu mai mult!  

– Tu ce zici, O’Cocoșică?

– Ce să zic, McMoromețe? Zic că vin iar alegerile alea și o să fie tot la fel.

– Vezi, ăsta e cusurul tău: ești pesimist! Îi mai aud și pe câte unii că mai rău nu are cum să fie. Ba are, Doamne ferește! Numai că n-o să fie. De voie, de nevoie, au înțeles și ăștia de dreapta că așa nu se mai poate și or să mai schimbe câte ceva, să fie mai bine și pentru omul de rând. Nu pe toate și nu dintr-odată, că au și ei pocnitorile lor prin partide, dar sunt obligați de situație să schimbe modul de lucru. Dar despre asta om vorbi după alegeri!

4 decembrie 2020