„Viața este frumoasă, viața merită trăită și e bine să faci bine” – un gând cu și despre Stela

A fost premiată de trei președinți de stat, a primit decorația regală „Nihil Sine Deo” din partea Regelui Mihai I și o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului.

Numele Stela Popescu e sinonim cu Teatrul de Revistă, Teatrul de Comedie, cu multe producții de teatru radiofonic, producții cinematografice și de televiziune. Îi plăcea Revista, pe care a și ales-o până la sfârșit, pentru că râsul „liniștește oamenii, îi medicamentează, îi face mai fericiți”, îmi zicea de multe ori.

Stela, când pășea pe scenă, răsărea soarele. Am asistat la multe răsărituri și, chiar dacă unele spectacole le-am văzut și revăzut, așteptam cu aceeași emoție momentul intrării ei. Transmitea un fior, un tonus extraordinar celor prezenți în sală, o stare de bine care se prelungea și după spectacol, la o cină animată cu povești în restaurantul sau în grădina de vară a hotelului Marshal de pe Batiștei.

Pentru că așa era Stela, de o vivacitate ieșită din comun. Pereții restaurantului găzduiau o adevărată galerie de portrete ale marilor artiști ai țării noastre. Hotelul e închis de câțiva ani și ferecate în amintirile noastre sunt și poveștile cu Mihai Maximilian, Vasilica Tastaman, Amza Pellea, Colea Răutu, Toma Caragiu, Mihai Fotino sau Iurie Darie, pe care Stela ni le spunea cu nostalgie în glas.

N-am să uit nici seara de 23 aprilie de acum cinci ani când, împreună cu Stela și regizorul Dan Puican, am mers la Teatrul Național să vedem spectacolul „Allegro, ma non troppo”, o comedie sentimentală, în regia lui Răzvan Popa. Comedia a început în sala de spectacol înainte de a începe propriu-zis pe scenă.

Puțini știu faptul că Dan Puican, actor și regizor de teatru radiofonic, inconfundabila voce a „Undei vesele”, a fost primul soț al Stelei Popescu.

„Prin luna octombrie, la una din repetițiile de după-amiaza, ea se tot juca cu certificatul de naștere. Eu, neavând de lucru, o întreb:

– Dacă ți-aș lua certificatul de naștere cu care te joci și l-aș duce la Sfatul Popular, ce-ai zice?

– Uite, ți-l dau să faci ce vrei cu el, a zis Stela foarte dezinvoltă. Cam așa a sunat cererea în căsătorie, iar la puțin timp, pe 14 noiembrie 1960, ne-am unit destinele”, ne dezvăluie domnul Puican în cartea biografică “Radioul este viața mea”, semnată de Annie Muscă.

Cei doi au rămas buni prieteni după divorțul lor, au continuat colaborarea profesională în emisiuni și piese de teatru radiofonic, au fost în numeroase turnee împreună, au străbătut cele cinci continente cu piesa lui George Astaloș, „Caviar, vodkă și bye-bye”.

Stela prețuia viața și avea o imensă dragoste pentru oameni. “Viața este frumoasă, viața merită trăită și e bine să faci bine”. Acestea sunt învățăturile pe care le-am moștenit de la Stela. De aceea, 23 noiembrie e un moment de celebrare.

Dacă toamna se numără bobocii, în luna lui Brumar se numără actorii. Din noiembrie 2017, Stela Popescu e pe afișul unui grandios spectacol de gală, alături de alte nume mari ale filmului și teatrului românesc. O distribuție de excepție.

E cu siguranță la repetiții cu Ștefan Bănică acum.