Frânturi de Viață

Nu știu de tine, cititorule, dar eu când văd trandafirii proaspăt înfloriți la început de vară, zâmbesc cu gura până la urechi. Și sufletu-mi zâmbește. Râde. Exaltă. Iubește să vadă frumosul materializat în natură. Și câte soiuri de trandafiri poți vedea și mirosi, câte culori, câte nuanțe, trecerea subtilă de la albul pur până la roșul intens, puternic, împletirea a două culori în aceeași floare, pare că-s pictați. Și chiar sunt, dar nu de mână omenească. Pensula divină este cea care dă viață, care ne-a făurit pe fiecare dintre noi.

Nu știu ce simți tu, cititorule, dar eu când aud ciripitul păsărilor dimineața devreme sau sunetele bufniței seara târziu, simt că trăiesc. Acestea nu sunt doar simple note din natură, ci o simfonie autentică, ce nu poate fi reprodusă pe partituri. Îți dau deșteptarea, te țin treaz și îți sunt alături când adormi. Orice instrument am folosi, oricât ar fi de plăcută muzica produsă de om, nu se poate asemui cu viața din spatele zgomotelor din natură. Ah, ce feerie! 

Nu știu de tine, cititorule, dar eu când miros boabele proaspăt măcinate de cafea ori un parfum discret, purtat cu eleganță, mă trezesc la viață. Toate conexiunile din corp, legăturile dintre diferite organe și sisteme, circulația sângelui prind viteză, asemeni ultimului model de mașină apărut pe piață, apăsând accelerația până la pământ.

Nu știu ce este în sufletul tău, cititorule, dar eu când ating petalele unei flori sau simt picăturile de ploaie în palmă ori în păr, mă bucur ca un copilaș mic. Inima începe să-și regleze bătăile, respirația devine constantă, regulată, iar corpul intră în acea homeostazie aparent uitată.

Era să uit … câtă bucurie poate exista într-o cupă de înghețată, în plăcinta aburindă cum o scotea bunica din cuptor odată, într-o bomboană furată pe ascuns din dulapul cel mai de sus al bucătăriei, în mesele de Crăciun ori de Paște luate în familie. Ce sentiment de “acasă” mă încearcă de fiecare dată când mă gândesc la un preparat culinar din copilărie – și sunt convinsă că nu sunt singura. 

Aceste gesturi mici, trăiri, emoții traduse prin simțuri sunt de fapt esența noastră, ceea ce ne face pe fiecare dintre noi unic, special, individual. Fac parte din ființa noastră, ne ancorează atât cu trecutul, cât și cu prezentul, deopotrivă cu exteriorul, dar și cu interiorul fiecăruia dintre noi. Detaliile fac diferența. Detaliile cuantifică frânturi de viață. Noi suntem viață.