ÎN DIALOG CU DOMNUL ACADEMICIAN CONSTANTIN ROMANESCU (2)

E.T.: Ați amintit printre cei care au contribuit la îmbogățirea „averii” muzeului nou înființat la Iași , pe dr. Anastasie Fătu.  În cartea dumneavoastră ”Pagini și imagini din trecutul medical ieșean”, apărută în 2009 la Editura Junimea ați acordat un spațiu larg acestuia, numindu-l precursorul medicinii științifice în Moldova. Acest mare ieșean face parte din ilustra generaţie afirmată la mijlocul secolului al XIX-lea despre care s-a spus că a creat România modernă; a avut  o contribuţie de seamă la progresul şi afirmarea ştiinţei, culturii şi medicinii româneşti. Personalitatea lui, cel puțin pe mine m-a fascinat. Dorinţa tatălui său, Vasile Fătu, care era preot în satul Muşata, era aceea ca fiul său, Anastasie, să îmbrăţişeze cariera preoţească şi a vrut să-l înscrie pentru a urma cursul Seminarului de la Socola, dar în 1828, renumitul Seminar și-a întrerupt activitatea fiind incendiat de trupele ruseşti staţionate în zona Socolei, pentru a lua parte la Războiul Ruso-Turc din anii 1828–1829. De altfel, din cauza războiului şi Gimnaziul Vasilian şi-a întrerupt temporar cursurile. Mai mult, după război Moldova a fost bântuită şi de o epidemie de holeră. Ne-ați putea spune de unde a izvorât această pasiune pentru știință, având în vedere că vremurile erau tulburi și A. Fătu avea o origine oarecum modestă?

C.R.: Anastasie Fătu facea parte din generația acelor învățați români care s-au afirmat ca mari personalități cultural-sociale, îndată după revoluția de la 1848. Păstrând amprenta ideologică a acestei revoluții și ducând mai departe aspirațiile optimiste ale acesteia, el a desfășurat o activitate importantă pe tărâmul culturii românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ideile sale teoretice și înfăptuirile practice au un  caracter atât de actual, încât în prezent nu dau impresia că au fost concepute acum peste  un veac.

Calea lui Anastasie Fătu către ciclurile de învățământ destinate numai fiilor de boieri și de mari dregători a putut fi deschisă datorită faptului că tatăl său, țăranul Vasile Fătu, învățase și devenise preot de țară pentru ,,a face slujbele religioase și a rosti evangheliile în limba națională”, insuflând și fiilor săi dragostea de carte.

Climatul spiritual al copilăriei lui A. Fătu l-a constituit impetuoasa mișcare cultural-științifică a lumii occidentale de la începutul secolului al XIX-lea, al cărei ecou se răspândea în răsăritul Europei, mai ales pe calea cărților și a presei curente.

Un puternic impact l-au avut asupra generației sale, construirea primului vapor de către Fulton, a primei locomotive de către Stefenson (1830), ca și descoperirea zahărului, a culorilor de anilina (1826), chibriturilor (1831); să nu mai vorbim despre cercetările lui Ampere, Volta, Faraday din domeniul electricității (1831), despre dovezile de creștere a puterii omului asupra naturii și, nu în ultimul rând, despre izbânzile răsunătoare în lupta cu ignoranța. Mai târziu,  el va susține ideea aplicărilor practice ale acestor descoperiri în scopul îmbunătățirii vieții poporului român.

E.T.: Ce ne puteți spune despre felul în care a decurs pregătirea tânărului A. Fătu în țară?

C.R.: Acesta își va însuși mai întâi învățătura elementară la o școală episcopală din Huși, după care, în 1828, va începe cursurile „Gimnaziei Vasiliene” din Iași. Anii cursurilor gimnaziale vor trece încărcați de mari satisfacții școlare pentru A. Fătu și numai rareori îi vor prilejui neplăceri, ca acelea legate de închiderea școlii. Astfel în 1830 va fi nevoit să întrerupă studiile din cauza unei epidemii de holeră, dar în anul următor va ocupa primul loc pe lista celor 16 bursieri din internatul gimnaziului. În această perioadă el dovedește aptitudini remarcabile pentru muzică, făcând parte dintr-o formație corală de 20 de elevi care au cântat, pentru prima oară în limba română, muzica europeană (Rossini) sub îndrumarea vestitului muzicolog și harpist Paulicec. 

După terminarea  cu succes a studiilor de bază, în 1833, A. Fătu rămâne în colegiu încă un an pentru a frecventa cursul de limbă germană, inițiat de autoritățile școlare, în vederea pregătirii pentru plecarea la studii mai înalte în străinătate. După terminarea acestui curs, în 1834, se numără printre primii bursieri ai statului în țările străine,  ajungând la  Universitatea din Viena, unde a urmat studii de jurisprudență cu perspectiva de a ocupa, după terminarea doctoratului în legi, o catedră de drept la Academia Mihăileană care urma să ia ființă în 1835.

E.T.: Cu siguranță ne puteți spune lucruri interesante despre studiile juridice pe care le-a urmat la Viena?

C.R.: În capitala Austriei, tânărul student român conform sistemului de învățământ vienez, a urmat mai întâi cursurile de Filozofie, spre a i se putea permite apoi frecventarea cursurilor de Drept. Studiile sale la Universitatea din Viena decurg normal, fară niciun fel de impedimente școlare. Documentele de arhivă, privind controlul studenților trimiși în străinătate, ne arată că A. Fătu rămâne în Viena până în 1840. A susținut doctoratul în drept la  Viena în 1842.

E.T.: Știm că după această perioadă A. Fătu se îndreaptă spre Paris, pentru a urma cursurile Facultăţii de Medicină. Ce l-a determinat pe A. Fătu, după 6 ani de studii filozofico – juridice să se îndrepte spre medicină? Și-a dat doctoratul și în medicină?

C.R.: În perioada studiilor de drept, A. Fătu s-a întâlnit în două rânduri cu Iacob Czihak, figură centrală a medicinii ieșene, care avea delegație de la Asachi, epitropul școlilor din Moldova, de a controla tinerii plecați în străinătate de câte ori călătorea prin Europa. Nu cunosc discuțiile lui Czihak cu Fătu, însă din rapoartele sale favorabile la adresa tânărului student rezultă că a avut o influență importantă asupra acestuia.

A susținut doctoratul în medicină și chirurgie, așa cum rezultă din dedicația pe care o face în 1847 lui Grigore Cuza (unchiul viitorului domnitor) pe prima pagină a tezei sale de doctorat in medicină proaspăt susținută la Paris.

E.T.: Nu a fost tentat să rămână la Paris, centrul medicinii mondiale, în acea perioadă?

C.R.: Există documente din care rezultă că, după terminarea medicinii, A. Fătu a fost solicitat să rămână în Franța, dar el „a preferat sa revină în țară să îngrijească de bolnavii patriei sale”. (scrisoarea Ecaterinei Chinezu din 10.11.1848 către fiul său Nicolache, student în medicină la Paris).

E.T.:  Ce ne puteți spune despre primirea tânărului medic A. Fătu la Iași?

C.R.: Sosit la Iaşi, este numit medicul oraşului şi, ulterior, şi al miliţiei moldoveneşti. Se impune prin talentul său medical, fiind numit în Colegiul Medical al Epitropiei Spitalelor „Sf. Spiridon”, iar în 1852, când ia fiinţă Institutul Gregorian, este numit ca profesor de obstetrică şi ginecologie şi organizează activitatea întregului Institut.

E.T.: Ca om al cetății, a fost şi un mare filantrop; eu știu, de exemplu, că a contribuit în mod substanţial la înfiinţarea la Iaşi a primului spital pentru copii, dar e cert că a făcut și alte acte care îi arătau generozitatea.

C.R.: Bineînțeles. În 1856, creează vestita Gradină Botanică din Iași, pe speze proprii, și, tot în același an, întemeiază cu un capital personal însemnat, „Asociația pentru încurajarea junimii române la învățătura în străinătate”. În 1876 donează 17000 franci pentru crearea unei clinici pentru copii proveniți din familii sărace.

E.T.: Cunoașteți dacă și  în ce măsură dr A. Fătu s-a implicat și în politică?

C.R.: În 1858 dr A. Fătu ajunge deputat al Divanului Ad-hoc din Moldova, situându-se de partea unioniștilor. După Unire, va fi în nenumarate rânduri deputat și senator în corpurile legiuitoare; în 1859, alcătuește un proiect de organizare sanitară pe care îl va publica în 1863.

E.T.: Revenind la medicină. Care a fost parcursul profesional al doctorului A. Fătu, deja consacrat?

C.R.: În 1869 este numit profesor de medicină practică la Secția teologică a Seminarului Socola, iar doi ani mai târziu, în 1873, este ales membru al Academiei Române. Odată cu înființarea secției științifice a acesteia, în 1876, este chemat profesor la Universitatea din Iași pentru a ține cursul de botanică și fiziologie.  Din 1872, este ales regulat președinte al Societății de Medici și Naturaliști din Iași până la sfârșitul vieții. În această calitate, reorganizează Muzeul Societății, împarte activitatea Societății pe secții, ajutat de P. Poni și Gr. Cobălcescu, iar în 1885, în discursul ținut cu ocazia primirii miniștrilor învățământului D. A. Sturdza și Spiru Haret, arată necesitatea dezvoltarii muzeului pentru progresul învățământului și al științelor naturii la Iași.

E.T.: Știm că A. Fătu a  avut o concepţie modernă în privinţa educaţiei tineretului şi a organizării învăţământului. În acest sens a conceput un program de organizare a întregului învăţământ românesc și în particular a celui medico-farmaceutic. Cum a gândit organizarea Facultății de Medicină de la Iași?

C.R.: Observ, cu plăcere, că îți este destul de cunoscută activitatea profesorului Fătu. Pot confirma că problema învățământului medical a ocupat în opera acestuia un loc aparte, atât prin originalitatea ideilor, privind scopul acestui învățământ, cât și prin sugestiile precise de organizare. El se ocupă deopotrivă de particularitățile învățământului medical superior (facultăți de medicină, institut de farmacie, institut veterinar), cât și de învățământul medical mediu (școli de infirmiere, mici veterinari, mici chirurgi). Facultății de Medicină îi revenea sarcini diverse: de a crea doctori în medicină, în chirurgie și oculistică, precum și magistri în obstetrică, în arta dentistică, în puericultură; de a elibera diplome corespunzătoare la finele studiilor și de a recunoaște pe doctorii și magistrii creați în universitățile străine. Decanul, ales dintre profesorii cu vot majoritar, avea obligația de a reprezenta Facultatea de Medicină în fața guvernului și a universității, de a aplana neînțelegerile ce s-ar fi ivit între cadrele didactice, de a prezida comisiile de examinare, consiliile facultății și de a îngriji de cazurile medico-legale adresate facultății de autoritatea publică.

Înscrierea studenților în facultate urma să se facă pe baza prezentării actului de naștere și a diplomei în științe filozofice sau a bacalaureatului în științe. Durata învățământuluimedical superior este proiectată la 5 ani de studii, cu distribuire clară a materiilor școlare (care, în unele privințe, se păstrează și astăzi).

Revăzută după mai bine de un secol, concepția lui Anastasie Fătu cu privire la organizarea învățământului medical surprinde prin viziunea sa profund realistă, progresistă și actuală pentru epoca noastră. Personalitate de prestigiu, umanist în concepție, teoretician și organizator desăvârșit, Anastasie Fătu se situează printre întemeietorii școlii românești de medicină.

Surse: https://www.youtube.com/watch?v=H4SvFlSJw3k, https://botanica.uaic.ro/istoric.htm, https://www.uaic.ro/gradina-botanica-anastasie-fatu/, https://seminariasi.ro/.