Societatea de Medici și Naturaliști Iaşi – 171 ani

În 1830 se înființa la Iași Cercul de cetire medicală –  dr. Mihail Zotta și dr. Iacob Czihac (cu 21 membri), care,  în 1833 se transformă în Societatea de medici și naturaliști (SMN) din Principatul Moldovei, prima societate științifică modernă de tip european din Țările Române și cea mai veche societate din Europa  Orientală.

Statutele societății din 18 martie 1833 (art. 27) menționează că ziua de 29 iunie, de Sf. Petru și Pavel, va fi ziua aniversară a acestei Societăți, în amintirea primului membru onorific străin, protector și principal donator, Gen. Pavel Kisseleff, care alături de domnitorul Mihai. Sturza și Mitropolitul Veniamin Costache vor inaugura în 1834 Muzeul Istorico-Natural al SMN, primul din Principate.

„Nimic mai demn de respect, admirație și imitare, decât nazuința plină de succes a acelor oameni de seamă și învățați, care au sădit primul copac pentru a alcătui oasisul științei în pustiul de cugetare și cultură, care grație timpurilor de grea încercare, acoperea frumoasa Moldovă. …nașterea SMN din Iași e prima scânteie ce a lucit pe orizontul întunecat al românilor ce erau, pe atunci, ceva mai liberi. Din brazda adâncă și roditoare făcută de această Societate au născut Muzeul, Academia și, în fine, Universitatea din Iași.” (Prof. Dr. C. I. Istrati, 1887)

Societatea de Medici și Naturaliști Iaşi – priorități

1. Prima societate ştiinţifică modernă din Ţările Române, creată la 11 ianuarie 1830 ca un Cerc ieşean de lectură medicală, recunoscută ca Societatea Medico-Istoriei Naturale în Principatul Moldovei, în 18 martie 1833,  „cea mai veche Societate din Orient” ( Dr. Gustav Otremba).

2. SMN a realizat prima Bibliotecă medico-naturalistă prin Cercul ieşean de lectură medicală,şi primul Muzeu Istorico-Natural din ţară, inaugurat la 4 februarie 1834).

3. SMN a promovat industrializarea Moldovei; din 1834, avea în structura sa şi o secţie agronomică; SMN a organizat prima expoziţie de unelte agricole în 1842.

4. SMN a iniţiat primele expediţii ştiinţifice de grup în 1835, Grigore Cobâlcescu,  vice-preşedinte SMN, a explorat calcarele şi fauna fosilă de la Repedea, publicând cea dintâi lucrare românească de geologie: Calcarul de la Răpidea, în 1862. SMN a  subvenţionat primele cercetări arheologice de la Cucuteni prin Nicolae Beldiceanu a publicat Antichităţile de la Cucuteni, în 1885.

5. SMN a stimulat utilizarea limbii române în ştiinţă: în 1837, în Tipografia Institutului Albi­nei a lui Gheorghe Asachi, membru fondator al SMN, Iacob Cihac a publicat primul ma­nu­al de Istorie Naturală în limba Ţării. Tot Dr. Cihac a scris primul manual românesc de medicină militară, tipărit la Iaşi. SMN a iniţiat în paralel primele periodice de popularizare medico-farmaceutică, economică şi agricolă în limba română: „Povăţuitoriul sănătăţii şi a economiei. Foaie periodică pentru poporul românesc” în 1844, respectiv „Foaia Societăţii de Medici şi Naturalişti din Principatul Moldovei”, în 1851; la 1 ianuarie 1887 a început editarea unui periodic ştiinţific medical – „Buletinul SMN”.

6. Iacob Cihac, a înființat primele instituţii medico-militare în 1831-1832, 1859-1860: spitale militare, compania sanitară a armatei, Şcoala companiei sanitare.

7. SMN a lansat primul proiect al unui Observator Astronomic din Principatele Române, achiziţio­nând „telescopul cel mare de la Viena” de către Costache Conachi şi Dr.Iacob Cihac ( 1850). – Teodor Stamati, membru SMN, a semnat primul manual de fizică în limba română, Fizica elementară pentru clasele colegiale din Prințipatul Moldovei în 1849, și primul Dicționăraș românesc de cuvinte tehnice și altele greu de înțeles, editat în 1851.

8. SMN a inaugurat, în 1856, prima Grădină Botanică din Principate graţie doctorului şi natu­ralis­tului Anastasie Fătu, preşedinte SMN, autorul primului manual românesc de botanică, în 1877; medicul şi naturalistul Dimitrie Brândză, membru  SMN a realizat o nouă Grădină Botanică în 1872.

9. SMN a fost prima societate academică care a înființat primele unități de  învăţământ pre­univer­sitar şi universitar: Academia Mihăileană, fondată în 1835; Institutul Academic, ctitorit la Iaşi în 1866, germenele  Institutelor Unite, şcoală cu magiştri şi elevi de elită; Universitatea din Iaşi, întemeiată în 1860; înfiinţarea Facultăţii de Medicină în 1879 şi a Secţiei de Învăţământ Farmaceutic ataşată Facultăţii de Medicină, 1913-1934.

10. SMN a fost prima societate ştiinţifică implicată în lupta pentru emancipare naţională şi Unire. S-a implicat în desemnarea lui Cuza ca domn al Moldovei în 3 ianuarie 1859; a susţinut Independenţa de Stat a României în 1877 şi Marea Unire din 1918. După 1948, SMN a fost o instituţie de rezistenţă şi unitate profesională, ce a depăşit restricţiile ideologice comuniste ale vremii.

Din coroana Moldovei s-a desprins un diamant – SMN, care, prin membrii ei unioniști, pe 3 ianuarie 1859, în sediul Societății, au desemnat drept candidat la tronul Moldovei pe Al. I. Cuza, care va fi și ales pe 5 ianuarie 1859 în Moldova și pe 24 ianurie 1859 în Muntenia. Acest diamant pierdut pentru Moldova a fundamentat statul român modern.

Membrii SMN si Spiridonia au creat Facultatea de Medicină (1879), „care deși curând înființată și în stare de formațiune, prezintă totuși un focar de activitate științifică”, făcând posibilă apariția primei publicații românești. Revista Medico – Chirurgicală (RMC) și Facultatea de Medicină au trăit într-o fericită simbioză, amintind de însemnele consacrate ale divinității vindecătoare: șarpele și potirul, de pe sigiliul Societății păstrat și astăzi.

Trecuseră abia câțva ani de la câștigarea prin luptă a Independenței, iar statul modern era la început. SMN împlinea 56 ani de existență și se contura o anumită tradiție.

Ideea de a valorifica producția sa științifică printr-o revistă propie prinsese rădăcini. Exista un for de învățământ medical superior, cadre didactice valoroase instruite în centre mari din Europa,  care-i garantau competența științifică.

Începea o epocă de mari cuceriri, achiziții a spiritului uman novator, cercetarea medicală făcea progrese în privința noilor explorări, a diagnosticului și implicit a tratamentului bolilor, se dezvolta medicina experimentală, preventivă,  cu rol propulsor în acea perioadă de pionierat.

În evoluția Societății, N.A. Bogdan   4 perioade:

  –epoca de formațiune (1830 -1844) între formarea Cercului ieșean de cetire medicală și plecarea dr. Czihak.

  –epoca de tranziție (1844 – 1859)  membrii săi implicați în mișcările sociale Moldova ( Revoluția de la 1848 și Unirea Principatelor).

  –epoca de lâncezeală (1860 – 1886), în care activitatea societății s-a redus la întruniri de ordin administrativ.

  -epoca de regenerare, începând cu 1887, perioadă marcată de reluarea activității științifice și de publicarea, inițial lunară, a Buletinului Societății de Medici și Naturaliști din Iași, publicație ce va adopta din 1924 titlul Revista Medico-Chirurgicală a Societății de Medici și Naturaliști din Iași.

O societate științifică ca SMN nu putea exista fără o publicație, chiar dacă, în cadrul său s-au publicat primele manuale de practică medicală.

1 ian 1844, C. Vîrnav înființează Povățuitorul sănătății și economiei, foaie periodică pentru poporul românesc, în care publică: I. Ionescu de la Brad. Th. Codrescu, Th. Stamati.

În 1851 este transformat în Foaia Societății de Medici și Naturaliști din Principatul Moldovei sub conducerea lui C. Vîrnav (dispare în 1858).

În 1887 foaia se transformă în Buletinul Societății de Medici și Naturaliști la propunerea lui Gr. Cobălcescu, I. Ciurea și Aristide Peride.

În nr 1,  apărut în română și franceză,pe 2 coloane  editorialul actual și azi arată: „Știința având un caracter de universalitate, cei ce lucrează în câmpul său trebuie să se pună în raportul cerut de această exigență a universalității. S.M.N. s-ar fi crezut departe de a-și îndeplini scopul, dacă lucrările publicate nu ar fi fost puse în stare de a fi cunoscute și controlate de către întreaga lume științifică”. (”Cuvânt către cetitori” BSMN, 1887, vol. 1, nr. 1, p. 2)