Singurătatea ucide

Singurătatea mușcă uneori chiar din inimă. (Octavian Paler)

De sărbători a avut loc o explozie de serotonină în mediul virtual. Iluzia perfecțiunii și a fericirii de pretutindeni îți pătrunde toate cotloanele vieții , încât ai senzația că nimic nu o mai poate destabiliza. La un moment dat, după 3 zile de story-uri cu familii, brazi și mese perfecte, ai putea crede că ești ultimul om „cioplit” din univers și doar la tine praful din suflet încă mai strălucește în soare. Este cea mai fardată perioadă a anului, ne împodobim casele și grădinile, dar uităm să agățăm câteva globuri colorate și în suflete.

M-am oprit din goana cu urări de „Crăciun fericit” pe Facebook din respect pentru acei oameni singuri care se luptă să supraviețuiască unei noi pandemii. Oameni carantinați, persoane vârstnice uitate de cei dragi, femei singure cu copii, copii orfani care nu vor fi vizitați de Moș Crăciun nici anul acesta, oameni pe patul de spital, oameni plecați printre străini care plâng pe video messenger.

Am empatizat și mai mult cu acest colaj uman, anul acesta fiind la un pas să rămân de Crăciun în spital cu fetița mea. Din fericire, acest eveniment apocaliptic nu a avut loc. Mă gândesc și acum la părinții și copiii care au fost nevoiți să rămână în spital, singuri, vulnerabili, ai nimănui. Când am părăsit salonul, se uitau după noi cu lacrimi în ochi. Băiatul suferind de diabet tip 1 mi-a rupt sufletul. Am scăpat din infernul numit spital, dar am ajuns în cel al singurătății și al însingurării, fiind nevoită să petrec sărbătorile în izolare, departe de toată familia mea. 10 zile departe de orice se numește suflet de om. Clipe petrecute în frică, tristețe, deznădejde. M-a ajutat însă fețița mea, Sabrina. Ea a fost puterea mea. Nu sunt primele sărbători petrecute în singurătate. Dacă acum am fost lipsită de oamenii dragi, în trecut însingurarea era dată de lipsa de conectare reală cu cei din jurul meu. Eram înconjurată de oameni, virtual aveam discuții cu prieteni diverși, dar sufletul meu nu reușea să vibreze. Ajunsesem să simt singurătatea visceral. Mă durea fizic.

Noi, oamenii, avem nevoie de conexiune socială, să aparținem, să fim văzuți și acceptați. E.O. Wilson, biolog și naturalist, ne spune – Oamenii trebuie să aparțină unui trib, tânjesc după un scop mai mare decât ei înșiși.

Izolarea socială ne face să ne simțim deconectați și fără un scop, cu efecte nefaste atât pentru noi cât și pentru societate.

Îmi vine în minte Charles Darwin. E posibil să nu fi rămas în istoria umanității dacă nu ar fi existat nevoia de conectare a căpitanului navei Beagle, Robert Fitzroy, al cărui rang îl împiedica să socializeze cu ceilalți membri ai echipajului.

Singurătatea poate fi citită în creierul nostru, pe vasele de sânge sau în sistemul nostru imun. Sunt studii care arată relația dintre singurătate și creșterea inflamației la nivelul vaselor de sânge, ceea ce duce la un risc crescut de infarct miocardic și boli cardiace, demență sau diabet tip 2. Ne crește hormonii de stres cu risc de moarte prematură. Poate avea efecte devastatoare la fel ca fumatul. Dar pe pachetele de țigări scrie – Fumatul ucide, despre singurătate însă prea puțin vorbim.

De asemenea, singurătatea ne slăbește sistemul imun, fiind mai vulnerabili în fața infecțiilor sau a cancerului.

Sănătatea mintală este cea care are cel mai mult de suferit. Depresie, anxietate, insomnii, gânduri de suicid. Acestea sunt semnale de alarmă care trebuie să ne conducă îmediat în cabinetul unui psiholog sau psihiatru.

Asistăm la o epidemie de oameni singuri, cu efecte serioase emoționale și socio-economice. Este o nouă problemă de sănătate publică pe care nu avem voie să o ignorăm, iar contextul dat de pandemia COVID-19 a dus la cote alarmante efectele acesteia, încât putem asista la povești ca cea a persoanei vârstnice din Italia care a sunat la 112 de Crăciun pentru că se simțea singur – Aș avea nevoie doar de o persoană cu care să împart prăjiturile de Crăciun.

Frica de singurătate și perioadele petrecute în însingurare m-au făcut să caut cărți pe această temă, iar volumul Singurătate. Natura umană și nevoia de conexiune socială apărută la editura Vellant, mi-a răspuns multor curiozități. Dacă treceți prin singurătate sau ați trăit-o, este cartea perfectă pentru trezire spirituală.

Înfricosatoare nu este propriu zis singuratatea, ci experienta subiectiva cunoscuta drept starea de singuratate. Indiferent daca te afli acasa cu familia, daca lucrezi cu tineri inteligenti si atragatori intr-un bir-u agitat, daca vizitezi Disneyland sau stai singur intr-un hotel darapanat dintr-un cartier rau famat, sentimentele cronice de izolare pot provoca o serie de evenimente fiziologice care realmente accelereaza procesul de imbatranire. Singuratatea nu numai ca afecteaza comportamentul, dar apare in masuratorile hormonilor de stres, ale sistemului imunitar si ale functiei cardiovasculare. In timp, aceste schimbari fiziologice se cumuleaza in feluri care pot grabi pasii a milioane de oameni catre o moarte prematura. (John T. Cacioppo & William Patrick)

Surse: https://www.librarie.net/p/312679/singuratate-natura-umana-si-nevoia-de-conexiune-sociala, https://ro.pinterest.com/.