Lipsa motivației vs. Autodezvoltarea

Lipsa motivației se întâmplă atunci când, deși conștientizăm faptul că lenea nu este benefică, ne permitem să fim leneși. (A nu se confunda lenea prelungită cu plăcerea de a nu face nimic, care, dozată, este foarte benefică).

Lipsa motivației este strâns legată de procrastinare: ne autoamagim că data viitoare (peste o oră, diseară, mâine) vom întreprinde ceea ce ne-am propus de multă vreme. Dar nu acum, deoarece acum avem o mulțime de piedici, obstacole, alte priorități. E necesar doar să treacă un picuț de timp, iar lucrurile cu siguranță se vor schimba în timpul apropiat, iar noi le vom face pe toate. Dar nu acum, că n-avem cum.

Lenea este aidoma aflării singuri într-o cavernă comodă, fiindcă nimeni nu ne ghiontește să ne apucăm de treabă, așa că ne permitem să mai moțăim un pic. Și încă un pic. Și încă un pic.

Lenea nu presupune neapărat inactivitate. Această stare poate lua mai multe forme. Scroll-ul excesiv pe rețele de socializare, de exemplu, este una dintre cele mai frecvente forme îmbrăcate, ambalate. Când n-avem chef să facem ceva util, scroll-ul pe Facebook, de exemplu, ne face cu ochiul și ne îndeamnă să ne pierdem vremea. Ne prinde în plasă fără să conștientizam acest fapt.

Deși comodă, momentan, această stare, dacă se întâmplă în mod recurent și devine deja un obicei prost, împiedică progresul și autodezvoltarea.

Autodezvoltarea are loc cu condiția autodisciplinei în vederea planificării activităților. Deși autodisciplina poate fi percepută drept neplăcută pe moment, roadele ei sunt dulci: in momentul realizării unui obiectiv, organismul nostru se umple de dopamină și serotonină – așa-zișii hormoni ai stării de bine. Acest proces este identic cu săniușul copiilor: că să ne dăm cu sania, trebuie să o tragem la deal.