Moștenirea proverbială
Cultura noastră societală răsare la iveală fix când avem nevoie de ea mai puțin. Astfel, programele mentale preluate din mediul în care am crescut sau învățate de-a lungul vremii ne pun de multe ori piedici. Astfel, ne punem piedici singuri.
La o adică, haideți să analizăm fraza „Prostului nu-i șade bine dacă nu-i și fudul.” Ce reflectă, de fapt, această frază? Pe lângă faptul că presupune o etichetare subiectiv-vădită, această frază poate fi percepută drept un îndemn la modestie.
Ce se întâmplă, de fapt? Din dorința de a evita fudulia, adică mândria, sora orgoliului, riscăm să picăm în extrema cealaltă – modestia exagerată. Modestia exagerată, la rândul ei, poate duce la minimizarea propriilor reușite, ceea ce nu ne folosește defel, ba chiar duce la obstacole inutile. Sărim din lac în puț.
Cu toate acestea, nevoia unora de a se simți admirați, adulați, sunt elementele componente ale stimei de sine, inofensive, de altfel, dacă sunt dozate, reflectând totodată dorința de a-și aduce contribuția la o societate mai bună de mâine. Actorii, speakerii, moderatorii emisiunilor sunt doar câțiva dintre oamenii care se vor admirați și aplaudați.
Pe de altă parte, în cultura noastră populară se mai știe un proverb total opus: „Laudă-mă gură, că ți-oi da friptură.” Fiind pe deplin conștienți că lăudăroșenia nu este benefică, părerea mea e că prin acest cuvânt se subînțelege de fapt capacitatea de a vorbi frumos despre noi. Te răsfeți prin complimente și cuvinte frumoase – o să ai de câștigat. Aici se întrevede conceptul de iubire de sine, adesea egalat și confundat cu narcisismul. În timp ce narcisismul aparent presupune o stimă de sine foarte ridicată (deși multe studii au arătat că este vorba de fapt de o stimă de sine instabilă), iubirea de sine este necesară. Iubirea de sine se împletește cu grija față de minte și corp, centrarea sănătoasă pe propria persoană și evitarea factorilor externi care ar atenta la echilibru și la liniștea noastră sufletească.
Nu o dată am auzit expresia „plantele aud”. Știm că trebuie să ne purtăm frumos cu plantele decorative și să le vorbim cu blândețe dacă vrem să înflorească. Atunci de ce vorbim frumos cu plantele, iar despre noi înșine să vorbim urât!?
Deși pot părea sfaturi de urmat fără vreo tăgăduială, este important să conștientizăm impactul pe care l-ar putea avea proverbele românești asupra noastră și să le filtrăm prin percepția critică. Avem acces la o oază de informație benefică referitoare la dezvoltarea personală, așa că depinde de noi ce facem cu ea – urmăm cărărea bătătorită de strămoșii noștri sau lucrăm în devenirea celei mai bune versiuni a noastre.
Răspunsuri