EA şi EL. Cât timp vor rămâne astfel unul pentru celălalt?

În cadrul revistei Almanah Flacăra, din anul 1989, la paginile 154-157 am găsit un articol captivant, intitulat Din universul familiei tinere (sau când viaţa nu ţi se oferă chiar pe tavă). Perioada tinereţei a fost şi va fi încărcată de încercări şi alegeri pe care e posibil ca mai târziu să le regretăm sau să avem parte de roade frumoase în urma lor. Dar când e vorba de a-ţi întemeia o familie, ce faci? Sunt anumiţi paşi pe care trebuie să îi urmezi şi care îţi vor garanta că acea persoană e cea potrivită pentru tine? Consideri căsătoria o responsabilitate şi că ar trebui să mai aştepte?

„Familia tînără! Rostite, cuvintele evocă, în primul rînd, momentul festiv, cu flori şi sărutări, al începutului vieţii în doi, momentul în care EA şi EL sunt, fără excepţie, frumoşi, fericiţi, unici. […] Ştim de mult că elixirile, fie ele de tinereţe, de viaţă veşnică sau de căsătorie fericită, sunt simple poveşti şi că noi înşine suntem magicienii tuturor clipelor minunate pe care le trăim.” Aşa era descrisă familia tânără în Almanahul Flacăra, ca o stare de bine, dar trebuie să realizăm că totul este în mâinile noastre, noi suntem făuritorii armoniei sau dezacordului în sânul familial.

Ce calităţi îi cerem viitorului partener?

Printre paginile vechi ale revistei, se găseşte un test socio-psihologic, la care au participat 200 de tinere, eleve în clasa a XII-a a unui liceu bucureştean şi care au avut sarcina de a răspune la următoarea întrebare: Care e cea dintîi calitate pe care o pretind viitorului soţ?

„Pentru frumuseţe fizică – 129 opţiuni, în multiple variante: umeri largi, prezentabil, ten alb – 40; frumos – 23; înalt – 23; brunet, cu ochi verzi sau albaştri – 17; blond, cu ochi căprui – 3 etc. În timp ce pentru bunătate, spre exemplu, au optat 12 eleve; pentru frumuseţe morală – 12; pentru tandreţe, căldură sufletească – 6; pentru calităţi sufleteşti deosebite – 1; pentru statornicie – 1, iar pentru bun familist – 1.” (Almanah Flacăra, 1989, pg. 154)

În continuare avem studiul sociologului Ecaterina Stativă, „autoarea unui studiu ale cărui concluzii ar trebui să-i trezească la realitate pe tinerii ce îşi închipuie căsătoria exclusiv sub lumina unor ochi albaştri (fie ei şi foarte frumoşi!…)”. Ea consideră că decizia de a întemeia o familie nu trebuie stimulată de farmecul nopţilor de vară, cu adâncul cer înstelat. Nu romantismul este cel care va pune bazele unei căsnicii fericite, ci maturitatea, înţelegerea şi comunicarea.

În cele ce urmează o să aleg doar două exemple ale unor familii destrămate la scurt timp de la căsătorie. Acestea au rolul de-ai face pe tineri să analizeze dintr-o perspectivă matură şi responsabilă actul căsniciei.

Partenerii care se joacă de-a căsătoria nu îşi dau seama că obligaţiile şi responsabilităţile care implică crearea unei familii nu sunt benevole. Nimeni nu se poate sustrage de la rezolvarea unor probleme, iar într-un cuplu este nevoie de interesul ambilor parteneri. Nu trebuie să fim orgolioşi şi egoişti, nu trebuie să vedem în partener un adversar, ci un coechipier.