Medici – scriitori (12): Carlo Levi – medic, pictor și scriitor italian
Eboli este un orășel neînsemnat pierdut în Campania, parte din Mezzogiorno-ul italian, recunoscut pentru starea de subdezvoltare economică perenă. Aici șoseaua și calea ferată se desprind de coastă pentru a intra în Lucania sau Basilicata, așa cum se numește azi regiunea. O localitate sugrumată de sărăcie, închistată în timp și în obiceiuri ancestrale. Cristos nu a ajuns niciodată aici, nici timpul nu a sosit… Țăranii acestui pământ nu au aparținut canoanelor comune ale civilizației, ci au fost inserați într-o altă poveste, cu iz magic și păgân, o Istorie în care Cristos nu este niciodată sosit. Așa nota Carlo Levi, medic, pictor și scriitor italian, un evreu exilat pe aceste locuri din cauza convingerilor sale antifasciste. El va scrie romanul autobiografic ”Cristos s-a oprit la Eboli”, ce îl va face cunoscut ca scriitor, deși era medic de profesie.
Tinerețea lui Carlo Levi
Carlo Levi s-a născut la Torino pe 29 noiembrie 1902, într-o familie înstărită a burgheziei evreiești. A terminat Liceul Alfieri din orașul piemontez în 1917, fiind atras de pictură încă din din timpul studiilor liceale. S-a înscris mai apoi la Universitatea din Torino pentru a studia medicina. A absolvit facultatea în 1924 și în același an și-a expus pentru prima dată tablourile de factură expresionistă în cadrul Bienalei de la Veneția.
Întâlnirea cu politicianul Piero Gobetti și colaborarea la revista acestuia, ”Revoluția liberală”, avea să-i stârnească interesul pentru activismul politic pe care-l va urma cu pasiune toată viața. A făcut parte din grupul de șase pictori din Torino răzvrătiți împotriva conformismului artei oficiale. Au luptat pentru ca pictura să primească dreptul la exprimare liberă, fără constrângeri.
Carlo Levi – medic și pictor
Carlo Levi nu a practicat cu adevărat medicina niciodată, preferând să se dedice activității experimentale. A lucrat ca asistent al Clinicii Medicale din Universitatea torineză până în 1928. A efectuat cercetări în domeniul bolilor ficatului și ale vezicii biliare.
Levi a abandonat medicina cu totul în 1928 pentru a se concentra asupra picturii. Concomitent cu practica medicală a efectuat studii de pictură, unde altundeva dacă nu la Paris, capitala artelor europene. Va rămâne în orașul luminilor până în 1934, intrând în legătură cu personalități culturale ale secolului XX: Sergei Prokofiev, Igor Stravinsky, Alberto Moravia, Giorgio de Chirico și alții.
Activitatea politică
Împreună cu Nello și Carlo Roselli au fondat în 1929 mișcarea antifascistă ”Justiție și libertate”, devenind un simpatizant al stângii. Susținuta activitate antifascistă i-a adus lui Levi două arestări. După cea de-a doua, din 1935, a fost exilat în orășelul Aliano, denumit Gagliano în romanul său de mai târziu – ”Cristos s-a oprit la Eboli”. Localitatea este situată în provincia Matera din regiunea Basilicata. A făcut astfel cunoștință cu realitatea dură a sărăciei din sud, necunoscută locuitorilor dintr-un nord prosper și luminos. Era aproape de neînțeles cum doi poli antagonici puteau conviețui într-o aceeași țară. S-a apropiat cu multă simpatie de țăranii din zonă și i-a ajutat cu sfaturile sale medicale. Asta deși nu practicase niciodată medicina până atunci. În același timp s-a dedicat cu pasiune picturii, zugrăvind locuri și oameni de aici.
Experiența vieții din sud l-a marcat profund și avea să-i schimbe substanțial destinul călăuzindu-l pe altă cărare artistică, scrisul. Peste ani, inspirat din acest exil, avea să scrie romanul care-l va face celebru – ”Cristos s-a oprit la Eboli”. Acest roman va sta la baza unui adevărat discurs social intitulat ”Problema sudului” ce-și va pune amprenta pe întreaga Italie postbelică.
În 1936 a fost grațiat și i s-a permis să părăsească Basilicata. Pentru o perioadă a locuit în Franța, dar s-a întors în Italia în 1941 pentru a-și relua activitatea antifascistă. A fost din nou arestat la Florența, încarcerat la închisoarea Murate și eliberat abia în 1943 după căderea regimului lui Mussolini. După război s-a mutat la Roma pentru a lucra ca editor la publicația antifascistă ”Italia liberă”.
Cristos s-a oprit la Eboli
Este principala sa lucrare pe tărâmul literaturii, expunere în maniera realismului social a traiului dificil într-o regiune pauperă, rămasă în urma timpului, pierdută în superstiții și tradiții vechi de secole. Cartea a fost concepută în 1945, la mulți ani după întoarcerea din surghiunul din Mezzogiorno, pe când autorul se afla încă la Florența.
Titlul cărții provine de la o expresie populară din Aliano – Cristos s-a oprit în apropiere, la Eboli și nu a mai ajuns până la locuitorii orașului. În concepția lor, la Eboli se termină lumea cea adevărată, ei fiind ocoliți de creștinism, de moralitate, de civilizație, simțindu-se oarecum excluși din întreaga experiență umană.
La Aliano se petreceau lucruri ce pot părea ciudate unui om obișnuit cu binefacerile lumii civilizate. Nu existau magazine și din acest motiv lipseau bunurile de bază. Singura toaletă și baie publică nu avea apă curentă și servea drept adăpost pentru animale. Un singur autoturism putea fi zărit în orașul bântuit de malarie endemică. Lecțiile la școală erau ținute de primar, preocupat mai degrabă să fumeze în balcon decât să predea elevilor. Valorile religioase reprezentau un amestec de catolicism și misticism. Țăranii treceau arareori pe la biserică, nemulțumiți de reputația preotului, bețiv și homosexual. Nu-i vorbă, nici preotul nu-i simpatiza pe oameni, despre care afirma că sunt măgari, nu creștini. Superstițiile, gnomii și vrăjile umpleau un trai lipsit de speranță, deoarece Cristos îi părăsise, oprindu-se undeva prea departe.
Romanul a fost tradus rapid în numeroase limbi și i-a adus un succes fulminant autorului. Se poate spune că reflectă senzitivitatea vizuală a pictorului împletită cu obiectivitatea compasională a doctorului. Astfel, scriitorul a pus în umbră pictorul și de acum încolo Levi se va dedica cu mai multă fervoare scrisului. Șederea în Basilicata va lăsa urme însă urme și asupra picturii sale, ajunsă mai riguroasă și mai esențială.
Ultima parte a vieții
Carlo Levi a continuat să fie implicat în probleme sociale ale Italiei și după război, atât în plan politic, cât și prin scris. A încercat să obțină modificarea unor politici stratificate pentru îndepărtarea inechităților sociale persistente încă în țară. A fost ales senator al Republicii pentru două mandate ca membru independent al Partidului Comunist Italian. Între anii 1960 și 1970 a călătorit în jurul lumii, cunoscând și state mai îndepărtate ca India sau China.
În 1955 i-a apărut cartea ”Cuvintele sunt pietre” o frescă a unei alte regiuni sărace și cu rată crescută a infracționalității, Sicilia. Anii ce au urmat au adus noi realizări beletristice: 1956 – ”Viitorul are o inimă străveche”, 1965 – ”Orologiul” și ”Toată mierea s-a terminat”. În ultima perioadă a vieții a mai realizat încă 140 de desene.
Timp de trei decenii, până la moartea sa a întreținut o relație de dragoste cu Linuccia Saba, fiica poetului Umberto Saba, ea însăși fiind pictoriță și scriitoare. După ce în 1973 a fost operat de două ori pentru dezlipire de retină Levi a orbit complet. A murit la Roma pe 4 ianuarie 1975 ca urmare a unei pneumonii. Conform dorinței sale exprese a fost înmormântat la Aliano, în pământul de care s-a simțit atât de legat. La patru ani după moartea sa a fost ecranizat principalul său roman, ”Cristos s-a oprit la Eboli”.
Din aceeași serie: https://portal.revistatimpul.ro/blog-iustin-mihailov/medici-scriitori-11-avicenna-ibn-sina-medic-si-erudit-arab/
Surse:
www.italiaemagazine.it/2020/07/25/carlo-levi/
en.wikipedia.org/wiki/Carlo_Levi
www.britannica.com/biography/Carlo-Levi
en.wikipedia.org/wiki/Christ_Stopped_at_Eboli
Surse foto:
https://images.app.goo.gl/JEfRwXwAuYEDaMFh9
Răspunsuri