File de istorie. Gabriel Bethlen – un principe al Transilvaniei cu vederi luminate

Motivarea întocmirii și publicării acestui articol este determinată de comentariile pro și contra apărute în jurul acțiunii de amplasare în zona Cetății Alba Iulia a statuii lui Gabriel Bethlen,  multe din comentarii, a părute pe fondul necunoașterii adevărului istoric și a activității acestui principe.           

Gabriel Bethlen s-a născut  în localitatea Ilia, jud. Hunedoara, în anul 1580,  într-o familie de nobili mijlocii, dar cu o poziție socială bună în stat.  Membrii familiei acestuia erau creștini de confesiune reformat-calvină, opozanți ai catolicismului Habsburgic.             

La vârsta de 13 ani acesta a rămas orfan de părinți, iar în urma unor intrigi fabricate la Curtea principelui  Sigismund Bathory (1586-1602), tânărului nobil i-a fost confiscată averea., Dreptul de tutelă asupra acestuia i-a revenit nobilului calvin practicant Ștefan Bocskai ( cu origini românești Ștefan Bocșa din Cluj), viitor domnitor al Transilvaniei (1605-1606), unchiul dinspre mamă al principelui Sigismund Bathory.           

La vârsta de 16 ani  în 1596 a intrat în slujba Curții Princiare, luând parte la prima bătălie în cadrul armatei Transilvane, iar la vârsta de 20 de ani, în 1600, datorită priceperii în meseria armelor și al curajului său devine comandant de oști cu grad de ofițer, aflându-se în anturajul principelui Sigismund Bathory. La încheierea domniei acestuia, Bethlen, nu se alătură apropiatului său Bocskai, care la acea vreme era promotorul unei politici favorabile împăratului Rudolf II de Habsburg (1576-1612) de confesiune catolică, ci nobilimii calvine și pro otomane.         

După înfrângerea suferită de către domnitorul  Transilvan Moise Secuiul (15 aprilie- 17 iulie 1603), în bătălia de la Teiuș, din 2 iulie 1602 de către oștile generalului italian Giorgio Basta (1550-1607), tânărul Bethlen fuge la Timișoara în Imperiul Otoman.         

În anul 1603 aflându-se în fruntea unei oștiri turco-tătare pătrunde în Ardeal, în sprijinul lui Moise Secuiul și prin uniunea celor două armate au reușit să cucerească majoritatea cetăților de pe cursul râului Mureș asediind totodată și Cetatea Princiară de la Alba Iulia, unde datorită incendiilor provocate a luat foc și acoperișul Palatului Princiar. Cetatea nu a căzut în mâinile asediatorilor. Domnitorul Moise Secuiul ne fiind susținut de ardeleni în bătălia da la Râșnov (jud. Brașov) din 17 iulie 1603, este ucis în luptă de către oștile valahe conduse de domnitorul Radu Șerban (1601-;M 1602-1610; 1611).       

 Bethlen împreună cu cei care au scăpat cu viață s-au refugiat din nou în Imperiul Otoman.       

 Refugiații transilvăneni, s-au gândit că cel mai bun domnitor al Transilvaniei ar fi Gabriel Bethlen, drept pentru care au trimis o delegație la Istambul în luna august 1603, cerându-i marelui Vizir otoman Yemisci  Hasan Pașa (22 iulie 1601- 4 oct. 1603) să-i acorde lui Gabriel  ajutor militar pentru întoarcerea în Transilvania. Marele Vizir a fost de acord cu această propunere, dar unul dintre refugiați, nobilul Baltazar Silvasi s-a opus spunând că, calitatea de domnitor al Transilvaniei nu poate fi aleasă de un grup de refugiați, ci de Dieta Transilvană.         

Gabriel a decis să-l convingă pe Ștefan Bocskai să se răzvrătească împotriva comisarilor împăratului Rudolf II acreditați la Alba Iulia.         

După ce trupele imperiale au atacat pe refugiații transilvani la Timișoara pe 13 septembrie 1604, în rândul acestora s-a răspândit zvonul că au fost găsite niște scrisori secrete între Bethlen și Bocskai, privind alegerea noului domnitor al Transilvaniei având sprijinul otoman.  Temându-se de unele represalii din partea imperialilor referitor la acest aspect Bocskai cu oamenii săi s-au retras în castelul fortificat Piatra Șoimului (Bihor), unde a făcut unele pregătiri unui asediu îndelungat, angajând ca oștire haiduci și învingând armata imperială pe data de 15 octombrie 1604.         

Aflându-se la Kosice (Slovacia), pe data de 11 noiembrie 1604 primește un firman ( decret emis  de conducătorul unui stat musulman) otoman adus  de Gabriel Bethlen de la Înalta Poartă, prin care Ștefan Bocskai este numit domnitor al Transilvaniei, document semnat și parafat de Sultanul otoman Ahmed I (1603-1617).         

Drept recompensă noul domnitor îi acordă lui Gabriel Bethlen titlul de consilier domnesc, restituindu-i-se toate domeniile confiscate precum și domeniul Hunedoarei.       

 În luna august 1605  s-a căsătorit aranjat, cu nobila Suzana Karoly (1585-1622), o femeie puritană practicantă a cultului  reformat calvin, fiind pe tot timpul vieții ei atașată și un bun sprijin al soțului ei. Împreună au avut trei copii (doi băieți și o fiică), care au murit de tineri.       

După moartea foarte timpurie  a lui Ștefan Boicskai la vârsta de 49 de ani ( 29 decembrie 1606)  la Kosice de hidropizie ( boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile  naturale ale corpului sau în țesuturi; ciroză hidrică), la tronul Transilvaniei a urmat Sigismund Rakoczi (1607-1608), apoi Gabriel Bathory (1608-1613), pe care Gabriel Bethlem i-a susținut în domnie, fiindu-le consilier personal, îndeplinind misiuni diplomatice, participând lși la rezolvarea și aplanarea unor tensiuni politice interne.       

Atunci când s-a constatat din partea lui  Bathory (care era calvin) o apropiere de habsburgi și pregătirea  în anul 1611 a unei armate antiotomane, Bethlen a trimis o scrisoare pașei de la Timișoara prin care îl avertiza despre acest aspect. Curierul care a dus scrisoarea a căzut în mâinile oamenilor lui Bathory, fiind desconspirat Bethlen este nevoit să fugă în septembrie 1612 la Timișoara aliindu-se cu pașa Mehmed Beglerbeg împotriva  tiranului Gabriel Bathory.       

 În luna aprilie 1613 președintele Dietei Transilvane l-a numit pe Gabriel  Bethlen domnitor al Transilvaniei, iar pe data de 1 mai 1613, a primit firmanul scris, drapelul verde cu coadă de cal și sabia din partea sultanului Ahmed I, însemnele puterii domnești.         

Mai mulți pași, hatmanul tătar, domnitorul Moldovei Ștefan Tomșa II (1612-1615) și a Țării Românești Radu Mihnea ( 1611-1616) l-au însoțit pe noul domnitor în Transilvania. Pe data de 23 octombrie 1613, Dieta întrunită la Cluj, l-a numit Domn al Ardealului.         

Conducerea lui Gabriel Bethlen  în calitate de domnitor al Transilvaniei a fost una patriarhală a Absolutismului Luminat ( concept care a luat naștere în perioada Iluminismului din secolul XVIII și începutul  secolului XIX). În acea perioadă nu se punea problema formării ca instituție, a „masoneriei”.   Problema politică la acea perioadă a secolului XVII se baza în Europa pe „Absolutismul Monarhic”.         

Un luminat absolutist era un non democratic sau un autoritar, ci un lider care își exercita politica pe baza unor principii luminate.         Bethlen a urmat o politică de întărire a puterii princiare Principatului, a creat o armată permanentă, fiindu-i loial sultanului Osman II (1618-1622), fiind conducătorul influenței otomane în Europa de Est.         

A condus Transilvania timp de 16 ani atât ca  Domnitor 1613-16521, cât și ca Principe Imperial 1621-1629, între-o perioadă dintre cele mai tulburi, dar și înfloritoare din istoria Ardealului, fiind una dintre marile personalități ale acelor vremuri.         

A căutat să-și consolideze poziția financiară, întocmind astfel prin supușii săi de la curte un inventar exact a veniturilor trezoreriei, ținând evidența  tuturor donațiilor încă din anul 1588. Moșiile confiscate nobililor potrivnici lui au fost vândute, iar banii obținuți au întărit visteria țării.,       

 La început împăratul Matia I de Habsburg (1612-1619) nu l-a recunoscut pe Gabriel Bethlen în calitate de domnitor al Transilvaniei, dar nu a dorit ca în acest sens să declanșeze un nou conflict militar cu protestanții pentru dobândirea acestui principat, astfel că după lungi și ample negocieri cu domnitorul transilvan  pe data de 31 iulie 1617 după mai multe  întrevederi a fost semnat acordul  de la  Sâmbăta Mare (Bihor).       

Gabriel Bethlen  s-a preocupat de  politica internă și viața economică a Transilvaniei, promovând industria și comerțul, inițiind în acest sens o politică economică bazată pe maximizarea exporturilor și  minimalizarea importurilor.        Cunoscând avantajele pe care evreii le aduc unei țări, prin politica lor economică și de comerț, Bethlen la rugămintea medicului evreu Abraham Salsa, care se afla la Istambul, a promulgat pe data de 18  iunie 1625 o lege prin care acordă privilegii pentru niște negustori evrei din Imperiul Otoman, astfel prin această lege a deschis poarta așezării acestora  pe teritoriul Principatului Transilvan.         

Tot prin efectele acestei legi, evreii sosiți în Transilvania și în special la Alba Iulia ( de confesiune sefardă-spaniolă), le era permis să facă comerț nestingherit pe întreg teritoriul principatului și în afara lui, în special cu Moldova și Țara Românească.       

 A dat poruncă ca evreii sosiți în cetatea princiară să primească locuri pentru construirea de case durabile , de a închiria o casă pe care să o transforme  în locaș de cult (sinagogă), dându-le și o parcelă de pământ pentru cimitir (care în prezent nu mai există).         

Tot prin ordin princiar  evreilor le era interzis  de a mai purta semnul  distinctiv (un cerc galben cusut pe partea dreaptă la piept ( pe veșminte, fiind obligați să se îmbrace cu haine scumpe și luxoase.  Pentru beneficiile aduse statului aceștia erau scutiți de anumite taxe și impozit, trebuind totuși să plătească o taxă modică anuală principelui, ca supuși direcți ai acestuia.       

O altă problemă rezolvată de principele  Bethlen, a fost desfințarea robiei țiganilor din Ardeal și darea acestora  sub conducerea  unui voievod ales de ei, iar țiganii ca drept recunoștință i-au luat numele „Gabori”.       

Se știe că în acea epocă, romii aveau cel mai  josnic statut social, nu erau sclavi , dar aveau statutul cel mai inferior, fiind undeva la limita societății.        Principele, prin această dezrobire le-a oferit romilor șansa de a se dezvolta  și integra în societatea epocii. Având tenul măsliniu, acesta era poreclit „țiganul”.       

Datorită ideilor sale  luminate Gabriel Bethlen, a fost considerat în mod just, ca fiind cel mai important principe  din istoria Transilvaniei, el este cel care a dat o față nouă principatului, introducându-l în lumea modernă europeană prin măsurile reformatoare avansate. Chiar și pentru acea epocă  pe care le-a transpus în practică. Multe dintre măsurile luate de el , făceau parte din reformele pe plan religios, el fiind de rit reformat calvin.       

Începând cu anul 1621 pe timpul Războiului de 30 de ani (1618-1648), dintre protestanți și catolici, principele Gabriel Bethlen a dat posibilitatea  colonizării Transilvaniei cu „Frații moravi” (sectă religioasă protestantă, cunoscută și ca  „Anabaptiștii – Habani, goniți de către catolicii din Tirol, Moravia și Ungaria Superioară, considerați ca eretici de către Viena.       

Principele i-a primit, dându-le loc de găzduire localitatea Vințu de Jos, jud. Alba și Criț, jud. Brașov, având dreptul ca în caz de pericol să se refugieze în Castelul Fortificat de la Vurpăr jud. Alba.       

La Vințu de Jos s-au așezat peste 1300-1400 de suflete. Datorită concepțiilor sale privind dezvoltarea economică și comercială a principatului, Bethlen, cunoscând faptul că acești habani (membrii unei secte baptiste), erau foarte buni meseriași în special  în domeniul ceramicii, a luat măsura de a-i stimula  creindu-le toate facilitățile de a produce ceramică care era solicitată atât în țară cât și în afară, creindu-se astfel stimularea producției de marfă, a comerțului, pentru sporirea averii proprii și limitarea monopolului exercitat de breslele săsești.       

Gabriel Bethlen nu și-a construit puterea prin impozite, continuând să dezvolte extragerea și prelucrarea metalelor neferoase, aurul și argintul la minele din Munții Apuseni și Maramureș.       

Astfel începând cu anul 1611, la Alba Iulia funcționează Monetăria Princiară, care între anii 1618-1622 a imprimat cea mai mare masă monetară, incluzând și piese din aur și argint. O parte din această masă monetară se pare că a fost imprimată clandestin, iar monedele neînregistrate au fost date ca tribut datorat Înaltei Porți, care le-a acceptat.        Existența acestei monetării la Alba Iulia a însemnat pentru principe și administrația sa  bani și putere. Cu banii proveniți de aici a fost restaurat Palatul Princiar și a Sistemului de Apărare.       

În anul 1627 Bethlen, având destui bani, începe un amplu program de modernizare a vechii cetăți medievale a Bălgradului. A adus arhitecți din Italia pentru a proiecta  o cetate medievală prevăzută la colțuri cu patru bastioane din zidărie, înlocuindu-le pe cele din palisadă ( gard de lemn sau zid, folosit în trecut ca structură de apărare) de lemn,  la inițiativa generalului Giovanni Battista Castaldo, guvernator imperial habsburgic a Transilvaniei (1551-1553).         

În viziunea principelui, bastioanele trebuiau ridicate pe cheltuiala națiunilor privilegiate din Transilvania, maghiarii, sașii și secuii, iar un bastion urma să fie finanțat de principe personal.         

La început, Dieta Transilvană a respins planul principelui, iar în final a terminat de construit doar două bastioane și acestea după o lungă perioadă de timp.         

Cu banii care îi avea principele Bethlen a renovat din temelii vechea cetate episcopală de la Oradea, dându-i forma actuală cu cinci bastioane.       

În anul 1621 a dispus transformarea din temelie a palatului „Magna Curia” din Deva, într-un stil renascentist.        –  Tot în secolul XVII principele s-a implicat în extinderea Castelului Huniazilor în stil baroc, adăugându-i-se aripa Bethlen, turnul alb, turnul porții, precum și o platformă pentru cavalerie și pentru artilerie.          –   

A renovat Palatul Bethlen din incinta Cetății Aiudului  ( azi aici se află Muzeul de Istorie Aiud) în secolul XVII .         

În anul 1617 Castelul „Martinuzzi” din Vințul de Jos, pe timpul domniei lui Bethlen  încă își mai trăia existența și frumusețea.         

Deasupra porții principale a castelului, arhitectul care a făcut ultimele lucrări de consolidare și renovare a castelului, a lăsat pe o placă memorială următoarele: „ Gabriel Bethlen, din mila lui Dumnezeu, Domn al Transilvaniei, a ridicat pe propria cheltuială  această poartă cu întregul zid în anul Domnului MDCXVII (1617) pe vremea birăului (primarului Akosi Gașpar).       Pe plan cultural și religios Gabriel Bethlen  s-a preocupat ca la curtea princiară de la Alba Iulia să fie construit și un centru politico-cultural de factură reformat – calvină, punându-se astfel bazele pe data de 25 mai 1622 a primului Colegiu Reformat cu rang universitar. Clădirea fiind construită pe fundamentul unei vechi locuințe romane având o formă asimetrică.  Tot în același an principele, pe cheltuială proprie a înființat o tipografie și o bibliotecă menite să sprijine pe studenții colegiului.       

Ambiția principelui era  aceea ca Alba Iulia să devină un nou Heidelberg ( oraș-district în Germania, găzduiește una din cele mai vechi și renumite universități din Europa)  al culturii și științei, acest lucru adeverindu-se.     

Aici au fost aduși profesori universitari de înaltă ținută profesională, printre aceștia numărându-se și  poetul  erudit dascăl și diplomat german Martin Opitz Von Boderfeld (1597-1639), care a venit la Alba Iulia în anul 1622, la invitația principelui , fiind cazat la Curtea Princiară. Acesta este autorul poemului „Zlatna” și a început o operă monumentală „Dacia Antigua”, care nu a fost niciodată finalizată.     

La Colegiul din Alba Iulia, acesta a predat filozofia și artele plastice. S-a întors în Silezia  în anul 1623.       

Un alt profesor a fost Johann Heinrich Alsted (1588-1638), teolog, filozof, savant calvin. Înainte de a murii, a lăsat prin testament, ca toate lucrările scrise de el și aflate în biblioteca personală să fie distruse, însă soția acestuia nu s-a conformat, toate fiind lăsate Colegiului Academic din Alba Iulia.       

Un alt învățat german, Johann Heinrich Bisterfeld (1605-1655), consilier princiar, avocat, profesor de limba engleză, de confesiune calvin, a predat la Colegiul Academic din Alba Iulia.     

 Piscator Philipp Ludwig (1575/1580 – 1656), profesor, teolog calvin, traducător, a predat la Colegiul  Academic de la Alba Iulia.    Principele Bathori a sprijinit tinerii studioși acordându-le burse pentru a-și continua studiile și în alte țări protestante, Țările de Jos și Anglia. Printre studenți fiind și români, chiar săraci dar studioși pe care i-a susținut.         Colegiul Academic avea trei facultăți: Teologie, Filozofie  și Lingvistică.     

  În anul 1616 Dieta Transilvană a luat hotărârea ca Cetatea Lipovei să treacă sub stăpânire otomană, pașei de la Timișoara. De teama unor represiuni mulți români din cetate s-au refugiat  în Ardeal, la Alba Iulia  cerându-i ajutor principelui Bethlen. Acesta le-a acordat sprijinul cerut, prin donarea unei suprafețe de teren la nord-est de Cetatea Medievală, unde aceștia s-au instalat, iar cu timpul fiind creștini și-au ridicat o biserică de rit ortodox. Zona a primit numele de „Lipoveni.”   =  Politica externă și cea militară.     

Principele a menținut o armată eficientă, formată din mercenari.  Și-a păstrat relațiile cu Înalta Poartă Otomană, căutând totodată ca prin atacuri armate să câștige unele teritorii la nord-vest de Transilvania.  Bethlen, s-a opus sistemului autoritar de conducere a Imperiului Habsburg și măsurilor luate de acestea în persecuția protestanților din Ungaria Regală.       

În luna august 1619, acesta invadează teritoriile ocupate de austrieci în Ungaria Regală, iar în septembrie a aceluiași an cucerește orașul Kosice unde susținătorii lui protestanți îl vor declara liderul Ungariei și protectorul protestanților. În scurt timp a pus stăpânire pe întreaga Ungarie Superioară (Slovacia de azi).       

Pe data de 8 ianuarie 1620 Dieta întrunită la Banska  Bystrica, a hotărât în unanimitate alegerea în calitate de rege a Ungariei Regale a lui Gabor Bethlen. Acesta încheind cu împăratul Ferdinand II de Habsburg (1620-1637) un armistițiu pe 17 ianuarie 1620.    Pe data de 27 august 1620, Bethlen este ales de către Dieta de la Banska Bystrica în calitate de „Rex Electus”! al Ungariei, fără a fi încoronat.       

Bătălia  de pe Muntele Alb  din 8 noiembrie 1620, între oștile imperiale habsburgice și Regatul Boemiei soldată cu victoria armatelor imperiale, i-au zădărnicit planurile, dar nu a renunțat.       

După această bătălie Bethlen, a cerut sprijin Înaltei Porți, ducând un mic război la granița  dintre Austria și  ducatul Stiria, pătrunzând cu oștile sale în Moravia, având și sprijinul contelui ceh Jindrich Matyaș  Thurn (1567-1640), au atacat Viena însă fără succes.  După înfrângerea suferită de cehi la Muntele Alb, împăratul Ferdinand II, a trecut la ample represalii asupra nobilimii protestante din Boemia.     

 În această situație atât împăratul cât și Bethlen, au căzut la pace, astfel că pe data de 31 decembrie 1621 a fost încheiată Pacea de la Nikolsburg (Moravia), prin care Bethlen renunță la titlu de rege al Ungariei Regale, cu condiția ca protestanților din Transilvania să le fie recunoscute drepturile religioase și să fie și din rândul acestora membrii în Dieta de la Bratislava.       

 În contra partidă împăratul Ferdinand II, i-a acordat lui Gabor Bethlen titlu de Prinț Imperial, putând avea și titlul de Principe al Transilvaniei (1621-1629), titlu pe care îl va avea până la moarte. (Titlul  de domnitor al Transilvaniei fiindu-i abrogat). A mai primit șapte județe din teritoriile ocupate de habsburgi pe cursul  de nord a Tisei și două ducate în Silezia: Opole și Ratipor.         

În drumul său spre casă din campania  antihabsburgică, află că pe 13 mai 1622, soția lui Suzana Karoly s-a stins din viață la numai 37 de ani. Trupul ei neînsuflețit a fost înmormântat în Catedrala Princiară reformat-calvină de la Alba Iulia, (Catedrala romano-catolică Sf. Mihail), într-un frumos sarcofag (distrus în anul 1658 de turco-tătari), decretându-se Doliu Național în întreaga Transilvaniei, iar ceremoniile înmormântării au durat o lună de zile.     

 Alianța cu împăratul Ferdinand II a fost una de scurtă durată, astfel că după ce a fost refuzat pentru o căsătorie aranjată cu una din fiicele  împăratului, arhiducesa Cecilia Renata de Austria (1611-1644), care avea doar 13 ani, a încetat  În toamna anului 1623 principele Bethlen trece la ofensiva antihabsburgică. În planul desfășurării acestei campanii s-a bazat pe sprijinul otoman și cooperarea cu saxonii.   După câteva victorii obținute pe teritoriile ocupate de habsburgi, în confruntarea militară de la Hodonin ( oraș pe râul Moravia -Cehia) cu principalele  forțe imperiale, lupta a fost de partea austriecilor, deoarece soldații otomani ai pașei bosniac au refuzat să se angajeze în luptă.        Criza politică de la Istambul, unele înfrângeri suferite de oștile saxone pe câmpul de luptă, l-au determinat pe principele Bethlen să accepte condițiile impuse lui prin Tratatul de Pace de la Viena din anul 1624 și apoi Tratatul de la Bratislava din 1626, care au reiterat condițiile Tratatului semnat  la Nikolsburg din 31 decembrie 1621.         

Conform Tratatului de la Viena principele a renunțat la cele două ducate din Silezia, dar obținerea pe veci a domeniilor Nyrbator (Ungaria) și  Castelul Ecsed (Ungaria), precum și orașele Baia Sprie și Baia Mare din Maramureș, au compensat.        Pe data de 1 martie 1626, la vârsta de 46 de ani, văduv fiind se căsătorește aranjat, cu prințesa de Brandemburg în vârstă de 24 de ani Ecaterina de Brandemburg (1602-1649) de confesiune protestantă, nepoată de mamă cu regele Suediei Gustav II Adolf (1611-1632).       

Cei doi soți s-au stabilit la Alba Iulia, având o căsătorie nefericită și fără urmași.       

 Prin această căsătorie, Bethlen a încercat să creeze o largă coaliție internațională anti catolică, anti habsburgică, întărind astfel relația dintre protestanții din vestul Europei cu cei din est. Intenția sa a fost acea de a deveni rege protestant al Poloniei și Boemiei (Cehia(), țări catolice.   A avut strânse relații cu domnitorii de peste munți, atât cu cel din Țara Românească Radu Mihnea (1620-1623), cât și cu cel al Moldovei Ștefan Tomșa II (1611-1615); (1621-1623).       

Deși a obținut rezultate modeste în conflictele armate cu habsburgii, principele Gabriel Bethlen, a dorit să devină un „Craiu al Daciei”, dar de confesiune protestantă, prin unirea sub autoritatea sa a celor trei țări române. Această intenție a rămas  doar la stadiul de proiect și dorință.    A desfășurat o politică de prozelitism față de Cultul Creștin Calvin, căutând să racoleze la acest rit cât mai mulți creștini ortodocși români din Ardeal, încercând pentru această intenție și acordul Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului Kyrillos I Lukaris (1620-1623; 1623-1633; 1633-1634; 1634-1635; 1637-1638), invocând posibilitatea ridicării nivelului cultural al clerului, datorită cărților religioase scrise în limba română. A fost refuzat de către patriarh arătând că: „ pentru a converti românii din Ardeal la calvinism, ar trebui să fie ruptă legătura de sânge și de simțire, care zvâgnește în taină cu multă putere între românii din cele trei țări surori”, adăugând în continuare „ negreșit domnii  vecini ai ziselor țări nu vor îngădui acest lucru niciodată și mai mult ca sigur vor pune piedici, dacă nu cu forța armelor cel puțin prin îndemnuri tainice.”          

În anul 1629 Colegiul Reformat Calvin cu rang  universitar de la Alba Iulia înființat în anul 1622, prin Ordin Princiar, a fost ridicat la rangul de Academicum Collegium sau Gymnasium Ilustre.     Pe data de 12 septembrie 1629, principele bolnav, simțindu-se din ce în ce mai rău, suferea de Hidropizie (boală de apă – acumulare de lichid în organism) și-a chemat notarii pentru a i se face testamentul, iar printre multitudinea de probleme enumerate, una se referă și la Colegiul Academic, care să fie sprijinit în continuare de către soția lui principesa consort Ecaterina de Brandemburg.       

  Pe data de 15 noiembrie 1629, în urma unui atac de cord moare la vârsta de 49 de ani.   Trupul său neînsuflețit a fost așezat într-un frumos sarcofag, alături de sarcofagul primei sale soții, în interiorul Catedralei Principilor Reformați-calvini din Cetatea Medievală Alba Iulia  (Catedrala romano-catolică Sf. Mihail), sarcofage distruse de turco-tătari în anul 1658.        Cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la înființarea Colegiului Reformat Calvin 1622, pe data de 21 mai 2022, în fața acestei instituții a fost dezvelită o statuie pedestră a principelui în prezența  mai multor personalități maghiare și române, oficiali  ai  administrației Municipiului Alba Iulia, înalți prelați și mulți cetățeni ai Municipiului Alba Iulia.       

În discursul său, Primarul municipiului Alba Iulia, Gabriel-Codru Pleșa a spus: „ Astăzi, împreună cu Eparhia Reformată din Ardeal, trăim un moment de sărbătoare „Ziua Unității Reformate, și ne exprimăm gratitudinea pentru demersul amplasării Statuii Principelui în Cetatea Alba Carolina.” Rolul Primăriei fiind acela de a încuviința amplasarea statuii.     

 Dintre participanți la eveniment, au fost și voci care au criticat acceptul de a se dezveli această statuie.
                                   

  BIBLIOGRAFIE:   

1.  Historia – Articol „Poveste Principelui Transilvan Gabor Bethlen (1580-1629). –  autor Marius Teja;     

2   Petru Bunta – Gabriel Bethlen, Editura Militară, București  1981, pag. 147-212;        

3.  Articol de pe internet „Alba Iulia în timpul domniei lui Gabriel Bethlen, din 23 octombrie 2019;         

4.    Articol internet- „Gabriel Bethlen – Enciclopedia – wikicro;     

 5.    Articol  internet- Adevărul.ro „Povestea paradoxului Gabriel Bethlen Principele Ardelean care a visat unirea Moldovei  și Munteniei sub numele Dacia – Autor Daniel Guță – 19 decembrie 2015;          

6.   Articol internet – „ Cer și pământ românesc ” –  Voivodul țiganilor;         

7.   Articol internet-   „Istoricul relațiilor turco-române – 19 iunie 2014, Ifet Tosun – Universitatea Alasca;         

8.  Articol  internet-  Cotidianul.ro   – Foto video – „Mândrie și tensiune la dezvelirea statuii principelui Bethlen Gabor la Alba Iulia 21 mai 2022;           

9.  Articol  internet –  Vizitați Alba Iulia  – curiozități , principele Gabriel Bethlen, cărțile și  învățații săi -p 30 mai 2019.

Col. (retr.) Nicolae Paraschivescu   

Jurist – teolog  Dragomir  Vlonga
                    –  Alba Iulia –         04. 01. 2023