Manifestări culturale pe teritoriul României până în secolul al XIV-lea
Din cele mai vechi timpuri, teritoriul țării noastre a fost locuit de oameni.
Diferitele săpături și cercetările oamenilor de știință au demonstrat existența pe teritoriul României de astăzi a diferitelor așezări omenești încă cu 50.000 de ani în urmă. De atunci și până astăzi, omenirea a parcurs și în țara noastră toate marile faze pe care le-a cunoscut istoria omenirii: a orânduirii primitive (sălbăticia și barbaria), a orânduirii sclavagiste, a orânduirii feudale, a orânduirii capitaliste. După 23 august 1944, prin lupta clasei muncitoare și a Partidului Muncitoresc Român, s-a trecut la faza construirii socialismului. Fiecare dintre aceste mari epoci din istoria omenirii este confirmată prin numeroase documente istorice.
Faza orânduirii primitive
Aceasta a durat timp de milenii și se subîmpărțea, la rândul ei, în mai multe perioade, caracterizând un anumit grad al dezvoltării instrumentelor de producție și al relațiilor de producție – sălbăticia și barbaria – oamenii trăiau laolaltă, își apărau viața împotriva animalelor sălbatice și-și agoniseau viața în comun. De la început, oamenii se îndeletniceau cu vânatul și pescuitul, foloseau cremenea și ciopleau piatra, locuiau în peșteri, dar au început să-și construiască și bordeie. Cele mai vechi urme de viață omenească datează din Transilvania (peștera de la Cioclovina) și din Dobrogea (Capul Midia). Cu timpul, ei au descoperit olăria, au început să domesticească animalele (câinele, apoi, vaca, oaia și calul). Uneltele de lucru s-au dezvoltat, apărând toporul de piatră. Păstoritul a ridicat nivelul de trai al oamenilor, a apărut prelucrarea pieilor și apoi torsul lânii. Au început să facă agricultură, zgâriind pământul cu săpăliga, apoi cu plugul de lemn, la care înhămau vitele domestice. S-a descoperit topirea metalelor cu ajutorul focului, apoi prelucrarea lor. Au apărut unelte din metal: aramă, apoi bronz; se foloseau ciocane, securi, se fabricau arme. Începea schimbul de produse care prisoseau, productivitatea muncii mai ridicată determina și diviziunea socială a muncii. S-a trecut de la matriarhat la patriarhat, cu poziția dominantă a bărbatului. După ce a apărut marfa și valoarea, unitatea de schimb era vita, apoi bronzul. Cu vremea, familiile în cadrul aceluiași trib, s-au despărțit în bogate și sărace, stabilindu-se proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, iar acestea treceau din tată în fiu. Astfel au apărut clasele sociale.
Faza orânduirii sclavagiste
Cu timpul, a început lupta pentru acapararea oamenilor folosiți drept vite de muncă, luptă care a dus la războaie, prizonierii fiind transformați în sclavi. Mii de ani s-au dezvoltat în șir așezările omenești de pe meleagurile noastre. Diviziunea socială a muncii și apoi, acumularea primitivă au dus la descompunerea societății primitive și la apariția sclavagismului patriarhal, cu alte cuvinte, la formarea claselor sociale și a primelor forme ale luptei de clasă. În epoca bronzului au apărut cetăți puternic întărite, pe culmi greu de atacat. Astfel de întărituri, precum cea de la Sărata-Monteoru (Buzău), nu puteau fi construite fără exploatarea celor săraci de către cei bogați. Cercetările arheologice au dat la iveală nenumărate dovezi despre felul de viață al oamenilor din acea vreme, din țara noastră, despre felul cum își agoniseau existența, cum trăiau și cum gândeau. Unele figuri pictate pe pereții peșterilor din Gorj, datând din epoca paleolitică, statuete de pământ ars și de os frumos împodobite cu picturi și desene geometrice din epoca neolitică: arme de bronz, cu spirale și cercuri gravate din epoca bronzului. Toate acestea exprimau diferitele credințe și gânduri ale acestor oameni. Podoabele de pe arme, podoabele costumului, reflectă diferențierea economică și socială care începea și ducea, spre mijlocul primului mileniu î.e.n., la deosebirea de clasă și, implicit, la lupta de clasă, la formarea statului sclavagist dac, paralel cu orașele sclavagiste grecești din Dobrogea. Oamenii credeau în puterea nemărginită a naturii și o credeau însuflețită. Cu ajutorul diferitelor ritualuri, ei căutau să îmbuneze puterile ei. Animismul și magia exprimau ideologia omului primitiv. Își exprimau gândurile și prin sunete, cuvinte și melodii. Diferitele cântece, ale căror urme s-au pierdut în trecutul cel mai îndepărtat, înfățișau procedeele de muncă și ideile despre viață. Încă nu exista limba română, dar conținutul acestor cântece s-au păstrat în folclorul nostru, într-o formă sau alta. Fără îndoială, procesul îndelungat al formării limbii române din aceea a popoarelor traco-dace, peste care s-a „altoit” limba romanilor și a slavilor, a permis transformarea treptată a cântecelor, care își mențin conținutul, dar schimbă expresiile. Așa se și explică prezența în doinele, baladele, cântecele noastre, a descrierii condițiilor de muncă și trai ale strămoșilor noștri, descrierea vânatului și a păstoritului. Mai mult decât atât, păstorii sunt adevărați purtători ai folclorului nostru. Se descoperă fierul și, astfel, apar armele și uneltele din fier: sabia lungă, coiful și pintenii, topoarele, securile, fierăstraiele, coasa și foarfecile. Agricultura a devinit o îndeletnicire de bază. Ceramica se dezvolta prin întrebuințarea roții olarului. Se folosea râșnița circulară. Geto-dacii aveau mereu relații cu strămoșii slavilor, sciții și protoslavii.
Statul apare la daci în condițiile sclavagismului. Oamenii sunt împărțiți în liberi și sclavi. Dacii ne-au lăsat numeroase mărturii asupra ideilor lor cu privire la viață, la oameni. Ele sunt documentate arheologic de unele monumente descoperite în cetățile dace din Transilvania: Costești, Piatra Roșie, Grădiștea Muncelului, dar și în unele texte care ne vorbesc despre daci (de pildă Herodot). Cântecele și jocurile lor arată credința dacilor, superstițiile, morala, legile etc.
Faza orânduirii feudale
Războaiele romanilor au avut ca scop supunerea statului dac, pentru că era bogat și înfloritor. Cu toată victoria realizată de către romani, cu toată romanizarea aristocrației dace, poporul continua să reziste împotriva tendințelor de romanizare, revoltându-se adesea. Romanii au evacuat Dacia, nu atât sub presiunea „barbarilor”, cât sub aceea a populației băștinașe. La plecarea lor, s-au întors bogații. Dar marea majoritate a poporului a rămas aici, a cunoscut slavii din sudul Dunării și din răsărit, a învățat de la ei formele superioare de trai și tot de la ei a primit scrierea și creștinarea. Istoria veche tace în privința dezvoltării poporului nostru până în veacul al XIII-lea al erei noastre. Dar cercetările științifice au arătat cum s-a dezvoltat poporul nostru pe baza lărgirii producției agrare, pe baza dezvoltării folosirii fierului. S-a menținut păstoritul și vânatul. De-a lungul râurilor, oamenii se îndeletniceau cu pescuitul. Astfel, trecând prin perioada sclavagismului, pe meleagurile țării noastre, oamenii ajung să cunoască feudalismul. Diferențierea economică și socială, care a dus la constituirea societății feudale, a început chiar după retragerea stăpânirii romane. Au apărut boierii și iobagii, cnezii și voievozii, iar economia feudală a determinat și o nouă dezvoltare a credințelor, moralei, legilor, cu alte cuvinte, a ideologiei. Știința burgheză nu a căutat să pătrundă nici dezvoltarea poporului nostru în această mie de ani, nici manifestările artistice ale vremii. Dar săpăturile efectuate de-a lungul anilor, au scos la iveală însemnate documente asupra vieții economice. De la sfârșitul secolului al XIII-lea, avem și unele mărturii asupra artelor plastice, arhitecturii etc. Mai mult decât atât, cântecele noastre populare înregistrează evenimentele istorice, povestind despre Decebal și Traian, despre diferiții conducători de mai târziu, despre lupta poporului pentru existență, despre diferiți fruntași care s-au evidențiat în lupta împotriva năvălitorilor. Astfel, în creația artistică orală (cântece, doine, basme, povestiri etc.), cât și în muzică și plastică, noi găsim nu numai mărturia prezenței strămoșilor noștri în decurs de mii de ani pe teritoriul României de astăzi, ci adevărate dovezi asupra felului cum gândeau și simțeau ei, dovezi cu privire la năzuințele și luptele lor. Studiul artei populare ca și al primelor scrieri are o importanță deosebită, atât pentru istoria propiu-zisă, cât și pentru istoria literaturii și artelor. Studierea acestora trebuie făcută însă, pe temeiul cercetării condițiilor materiale de viață ale oamenilor, pe baza analizei împrejurărilor specifice în care s-a dezvoltat poporul nostru, pentru că, numai așa putem pătrunde în adâncul fenomenelor literare și artistice și putem explica științific nașterea și dezvoltarea literaturii.
Sursa: „Istoria literaturii române”, Editura de Stat, 1950.
titlu
Din cele mai vechi timpuri, teritoriul țării noastre a fost locuit de oameni.
Diferitele săpături și cercetările oamenilor de știință au demonstrat existența pe teritoriul României de astăzi a diferitelor așezări omenești încă cu 50.000 de ani în urmă. De atunci și până astăzi, omenirea a parcurs și în țara noastră toate marile faze pe care le-a cunoscut istoria omenirii: a orânduirii primitive (sălbăticia și barbaria), a orânduirii sclavagiste, a orânduirii feudale, a orânduirii capitaliste. După 23 august 1944, prin lupta clasei muncitoare și a Partidului Muncitoresc Român, s-a trecut la faza construirii socialismului. Fiecare dintre aceste mari epoci din istoria omenirii este confirmată prin numeroase documente istorice.
Faza orânduirii primitive
Aceasta a durat timp de milenii și se subîmpărțea, la rândul ei, în mai multe perioade, caracterizând un anumit grad al dezvoltării instrumentelor de producție și al relațiilor de producție – sălbăticia și barbaria – oamenii trăiau laolaltă, își apărau viața împotriva animalelor sălbatice și-și agoniseau viața în comun. De la început, oamenii se îndeletniceau cu vânatul și pescuitul, foloseau cremenea și ciopleau piatra, locuiau în peșteri, dar au început să-și construiască și bordeie. Cele mai vechi urme de viață omenească datează din Transilvania (peștera de la Cioclovina) și din Dobrogea (Capul Midia). Cu timpul, ei au descoperit olăria, au început să domesticească animalele (câinele, apoi, vaca, oaia și calul). Uneltele de lucru s-au dezvoltat, apărând toporul de piatră. Păstoritul a ridicat nivelul de trai al oamenilor, a apărut prelucrarea pieilor și apoi torsul lânii. Au început să facă agricultură, zgâriind pământul cu săpăliga, apoi cu plugul de lemn, la care înhămau vitele domestice. S-a descoperit topirea metalelor cu ajutorul focului, apoi prelucrarea lor. Au apărut unelte din metal: aramă, apoi bronz; se foloseau ciocane, securi, se fabricau arme. Începea schimbul de produse care prisoseau, productivitatea muncii mai ridicată determina și diviziunea socială a muncii. S-a trecut de la matriarhat la patriarhat, cu poziția dominantă a bărbatului. După ce a apărut marfa și valoarea, unitatea de schimb era vita, apoi bronzul. Cu vremea, familiile în cadrul aceluiași trib, s-au despărțit în bogate și sărace, stabilindu-se proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, iar acestea treceau din tată în fiu. Astfel au apărut clasele sociale.
Faza orânduirii sclavagiste
Cu timpul, a început lupta pentru acapararea oamenilor folosiți drept vite de muncă, luptă care a dus la războaie, prizonierii fiind transformați în sclavi. Mii de ani s-au dezvoltat în șir așezările omenești de pe meleagurile noastre. Diviziunea socială a muncii și apoi, acumularea primitivă au dus la descompunerea societății primitive și la apariția sclavagismului patriarhal, cu alte cuvinte, la formarea claselor sociale și a primelor forme ale luptei de clasă. În epoca bronzului au apărut cetăți puternic întărite, pe culmi greu de atacat. Astfel de întărituri, precum cea de la Sărata-Monteoru (Buzău), nu puteau fi construite fără exploatarea celor săraci de către cei bogați. Cercetările arheologice au dat la iveală nenumărate dovezi despre felul de viață al oamenilor din acea vreme, din țara noastră, despre felul cum își agoniseau existența, cum trăiau și cum gândeau. Unele figuri pictate pe pereții peșterilor din Gorj, datând din epoca paleolitică, statuete de pământ ars și de os frumos împodobite cu picturi și desene geometrice din epoca neolitică: arme de bronz, cu spirale și cercuri gravate din epoca bronzului. Toate acestea exprimau diferitele credințe și gânduri ale acestor oameni. Podoabele de pe arme, podoabele costumului, reflectă diferențierea economică și socială care începea și ducea, spre mijlocul primului mileniu î.e.n., la deosebirea de clasă și, implicit, la lupta de clasă, la formarea statului sclavagist dac, paralel cu orașele sclavagiste grecești din Dobrogea. Oamenii credeau în puterea nemărginită a naturii și o credeau însuflețită. Cu ajutorul diferitelor ritualuri, ei căutau să îmbuneze puterile ei. Animismul și magia exprimau ideologia omului primitiv. Își exprimau gândurile și prin sunete, cuvinte și melodii. Diferitele cântece, ale căror urme s-au pierdut în trecutul cel mai îndepărtat, înfățișau procedeele de muncă și ideile despre viață. Încă nu exista limba română, dar conținutul acestor cântece s-au păstrat în folclorul nostru, într-o formă sau alta. Fără îndoială, procesul îndelungat al formării limbii române din aceea a popoarelor traco-dace, peste care s-a „altoit” limba romanilor și a slavilor, a permis transformarea treptată a cântecelor, care își mențin conținutul, dar schimbă expresiile. Așa se și explică prezența în doinele, baladele, cântecele noastre, a descrierii condițiilor de muncă și trai ale strămoșilor noștri, descrierea vânatului și a păstoritului. Mai mult decât atât, păstorii sunt adevărați purtători ai folclorului nostru. Se descoperă fierul și, astfel, apar armele și uneltele din fier: sabia lungă, coiful și pintenii, topoarele, securile, fierăstraiele, coasa și foarfecile. Agricultura a devinit o îndeletnicire de bază. Ceramica se dezvolta prin întrebuințarea roții olarului. Se folosea râșnița circulară. Geto-dacii aveau mereu relații cu strămoșii slavilor, sciții și protoslavii.
Statul apare la daci în condițiile sclavagismului. Oamenii sunt împărțiți în liberi și sclavi. Dacii ne-au lăsat numeroase mărturii asupra ideilor lor cu privire la viață, la oameni. Ele sunt documentate arheologic de unele monumente descoperite în cetățile dace din Transilvania: Costești, Piatra Roșie, Grădiștea Muncelului, dar și în unele texte care ne vorbesc despre daci (de pildă Herodot). Cântecele și jocurile lor arată credința dacilor, superstițiile, morala, legile etc.
Faza orânduirii feudale
Războaiele romanilor au avut ca scop supunerea statului dac, pentru că era bogat și înfloritor. Cu toată victoria realizată de către romani, cu toată romanizarea aristocrației dace, poporul continua să reziste împotriva tendințelor de romanizare, revoltându-se adesea. Romanii au evacuat Dacia, nu atât sub presiunea „barbarilor”, cât sub aceea a populației băștinașe. La plecarea lor, s-au întors bogații. Dar marea majoritate a poporului a rămas aici, a cunoscut slavii din sudul Dunării și din răsărit, a învățat de la ei formele superioare de trai și tot de la ei a primit scrierea și creștinarea. Istoria veche tace în privința dezvoltării poporului nostru până în veacul al XIII-lea al erei noastre. Dar cercetările științifice au arătat cum s-a dezvoltat poporul nostru pe baza lărgirii producției agrare, pe baza dezvoltării folosirii fierului. S-a menținut păstoritul și vânatul. De-a lungul râurilor, oamenii se îndeletniceau cu pescuitul. Astfel, trecând prin perioada sclavagismului, pe meleagurile țării noastre, oamenii ajung să cunoască feudalismul. Diferențierea economică și socială, care a dus la constituirea societății feudale, a început chiar după retragerea stăpânirii romane. Au apărut boierii și iobagii, cnezii și voievozii, iar economia feudală a determinat și o nouă dezvoltare a credințelor, moralei, legilor, cu alte cuvinte, a ideologiei. Știința burgheză nu a căutat să pătrundă nici dezvoltarea poporului nostru în această mie de ani, nici manifestările artistice ale vremii. Dar săpăturile efectuate de-a lungul anilor, au scos la iveală însemnate documente asupra vieții economice. De la sfârșitul secolului al XIII-lea, avem și unele mărturii asupra artelor plastice, arhitecturii etc. Mai mult decât atât, cântecele noastre populare înregistrează evenimentele istorice, povestind despre Decebal și Traian, despre diferiții conducători de mai târziu, despre lupta poporului pentru existență, despre diferiți fruntași care s-au evidențiat în lupta împotriva năvălitorilor. Astfel, în creația artistică orală (cântece, doine, basme, povestiri etc.), cât și în muzică și plastică, noi găsim nu numai mărturia prezenței strămoșilor noștri în decurs de mii de ani pe teritoriul României de astăzi, ci adevărate dovezi asupra felului cum gândeau și simțeau ei, dovezi cu privire la năzuințele și luptele lor. Studiul artei populare ca și al primelor scrieri are o importanță deosebită, atât pentru istoria propiu-zisă, cât și pentru istoria literaturii și artelor. Studierea acestora trebuie făcută însă, pe temeiul cercetării condițiilor materiale de viață ale oamenilor, pe baza analizei împrejurărilor specifice în care s-a dezvoltat poporul nostru, pentru că, numai așa putem pătrunde în adâncul fenomenelor literare și artistice și putem explica științific nașterea și dezvoltarea literaturii.
Sursa: „Istoria literaturii române”, Editura de Stat, 1950.
Cultură – Istorie
Authors
Yoast SEO
Frază cheie(Se deschide într-o filă nouă a navigatorului)Obții fraze cheie similare
Previzualizare Google
Previzualizează ca:Rezultat pe mobilRezultat pe desktop
portal.revistatimpul.ro › timpul-alba › manifestari-culturale-pe-teritoriul-romaniei-pana-in-secolul-al-xiv-leaManifestări culturale pe teritoriul României până în secolul al XIV-lea – …
mart. 18, 2021 － Te rog furnizează o descriere meta prin editarea fragmentului de mai jos. Dacă nu o oferi, Google va încerca să găsească o parte relevantă din articolul tău pe care s-o arate în rezultatele de căutare.Titlu SEOInsert variableTitlu Pagină Separator Titlu site Titlu siteTitluCategorie principalăSeparatorDescriptorDescriere metaInsert variableModifică-ți descrierea meta editând-o chiar aici
Titlu siteTitluCategorie principalăSeparator
Analiză SEO
Adaugă fraze cheie similare
Conținut fundamental
Avansat
- Articol
- Bloc
Stare și vizibilitate
VizibilitatePublicPublică18 martie 2021 7:26Format articolAudioCitatDiscuțieGalerieImagineLegăturăNotăStandardStareVideoEvidențiază în partea de sus a bloguluiHide Post TitleAruncă la gunoi
Yoast SEO
Analiză lizibilitate: Necesită îmbunătățire Analiză SEO: Necesită îmbunătățire
Îmbunătățește-ți articolul cu Yoast SEO3 revizii
Legătură permanentă
Categorii
Etichete
Imagine reprezentativă
Rezumat
Discuții
Atribute articol
LiteSpeed
Disable CacheDisable Image LazyloadDisable VPIViewport Images Viewport Images – Mobile Learn MoreDeschide panoul de publicare
- Document
Cultură – Istorie
Răspunsuri