Arta de a supraviețui cu Shams și Rumi

Autorul Articolului: Alexia-Gabriela Roman, clasa a 10-a E

,,Și nu te îngrijora că traiul ți-e întors pe dos. De unde știi că fața cu care te-ai obișnuit e mai bună decât cea care o să vină?’’

Mintea mea destul de absentă și de relaxată mi-a dat un semnal de alarmă care s-ar putea traduce cu: ,,Hei, stai așa un picuț. Mai ia de la capăt citatul încă o dată. Bun. Întoarce-l pe toate părțile. Vezi? Parcă tu aveai nevoie de cineva care să-ți spună lucrul ăsta.’’ Și, într-adevăr, citatul mi-a dat viața peste cap…în cel mai bun sens.

Ziua întâi: Nu îți pot explica cât e de plăcut să stai pe iarbă în grădină, cu o carte în mână, cu pisica alături. Ironia sorții, cartea pe care am început să o citesc se numește ,,Cele patruzeci de legi ale iubirii’’ de Elif Shafak. Colțișorul în aparență ,,rece’’ din inima mea a adunat o serie de argumente cum că nu ar trebui să continui lectura dacă lucrurile se însiropează prea tare. La început, nu puteam înțelege de ce tocmai mie mi s-a oferit tipul acesta de carte. Aș putea întreba chiar și acum: ,,De ce, doamna dirigintă?’’

,,Copil fiind, îl vedeam pe Dumnezeu,

Vedeam îngeri,

Deslușeam tainele lumilor de deasupra și dedesubt.

Socoteam că toți oamenii vedeau la fel. În cele din urmă, mi-am dat seama că ei erau orbi…’’

Și ce se întâmplă cu oamenii care nu sunt legați de creștinism sau cred în altă religie? Au nimerit oare lectura greșită când se uitau printre rafturile bibliotecii?

Cartea este structurată în așa fel încât începutul este un sfârșit. Dacă începi să te gândești în profunzime la semnificațiile acțiunii și ale personajelor, iar dacă în personalitatea ta este subliniat cuvântul -nerăbdător-, ai greșit teribil. Poate că știi deznodământul, dar expozițiunea, elementul perturbator, desfășurarea acțiunii și punctul culminant le-ai pierdut pe drum?

Ella, o gospodină nefericită, își găsește salvarea într-un roman recomandat de șefa sa, pentru care avea să scrie o recenzie mai târziu. Fermecată de învățăturile personajelor principale (Shams din Tabriz, Rumi) din cartea ,,Dulcea blasfemie’’ de Aziz Zahara, Ella încă nu a realizat impactul major asupra vieții ei pe care urma să îl aibă. Titlul antitetic, dar sugestiv, lasă cititorului spațiu și timp pentru gândire. Cum poate fi o blasfemie dulce?

Ziua a doua: Cartea subliniază războiul dintre religii, dintre oameni și interpretările cărților sfinte. ,,Am făcut treburile murdare ale altora. Până și Allah a recunoscut că e nevoie de cineva ca mine în planul Lui divin când l-a însărcinat pe Azrael, Îngerul Morții, să curme viețile. În felul ăsta, oamenii se temeau, îl blestemau și îl urau pe înger, în timp ce mâinile lui Allah rămâneau curate și numele Lui fără pată.’’ De fapt, fiecare rând de cuvinte tipărit pe paginile micuțe și albe vorbește despre credința falsă pe care mulți dintre noi o poartă. Ce poate fi mai interesant de atât pentru un adolescent de 16 ani care plânge în poala crizelor existențiale?

Ziua a treia: Treburile stau mai rău de atât. Nu înțeleg de ce unii oameni ar putea face rău altor oameni. Nu e etic și moral -pentru mine-. Cel puțin nu era, până să mă uit din alt unghi la natura problemelor. Uneori vreau să mă comport ca Shams din Tabriz, să fiu o persoană independent, dar plină de iubire pentru ființa umană, alteori ajung să fiu o oaie din turmă. Aș putea spune că e lesne de înțeles, dar mi-am dat seama că nu am trecut prin foarte multe explicații. Ei bine, Shams, devirșul, caută să învețe cât mai multă lume ce înseamnă cu adevărat religia. Majoritatea oamenilor descifrează metaforele din spatele vorbelor lui, dar și mai mulți oameni refuză să audă astfel de ,,blasfemii’’. Cărțile sfinte, sau mai bine spus izvoarele nescrise, impun credincioșilor să evite anumite categorii de oameni: bărbații care beau în bar, femeile care pătrund în lăcașurile de cult și se închină, femeile desfrânate, ba chiar și cerșetorii.

Shams sparge toate stereotipurile împreună cu Rumi, ucenicul său care învață ce înseamnă iubirea cu adevărat. Criticați și înjosiți, ei își predau lecțiile în continuare fără a le păsa de opiniile altora. Hasan cerșetorul, ,,Trandafirul deșertului’’-fata exploatată de la o vârstă fragedă și Suleiman bețivul au avut câte o poveste de zis, povești care au rămas ascunse mult timp. Indiferent dacă aceștia urmăreau să supraviețuiască fără a deranja pe nimeni, erau arătați cu degetul, bătuți și înjosiți. Din cauza cui? Nu a religiei. Cel mai probabil, din cauza ignoranței.

Ziua a patra: Până acum, am crezut că nimic nu are a face cu iubirea. Am greșit cumplit. Dacă un lucru ar putea aduce pacea pe pământ, acela ar fi iubirea față de aproape, indiferent de cum gândește, de religie, de rasă, de gen și de orientare sexuală. ,,Nu-s nici creștin, evreu ori musulman, nu-s nici hindus, budist, sufit ori zen. Nici de-o religie ori de-o cultură. Nu sunt din Răsărit, nici din Apus…Locul meu e fără loc, o urmă a ce-i fără urmă’’ ,,-Creștinii, evreii și musulmanii sunt precum călătorii noștri. Ei se ceartă din pricina învelișului din afară, în vreme ce sufitul caută esența, a spus Shams aruncându-mi un zâmbet care trăda o asemenea bucurie, că era greu să nu te lași în voia lui. Ce încerc să spun e că nu trebuie să-ți fie dor de Fecioara Maria, fiindcă nu e nevoie să te lepezi de ea dintru început. Ca musulmană, poți să te simți încă legată de ea.

-Nu…nu cred că ar fi bine, m-am bâlbâit eu.

-Nu văd de ce. Religiile sunt asemenea râurilor: toate se varsă în aceeași mare.’’

Ziua a cincea: Pe lângă faptul că cele patruzeci de legi sunt inserate pretutindeni, am ales doar să închid ușor romanul, să scot semnul de carte și să meditez la propria-mi viață. De ce nu alegem doar să fim buni unii cu alții, să fim plini de smerenie și să dorim bine întotdeauna aproapelui? De ce suntem separați de granițele religiei? De ce oamenii se luptă din cauza cărților sfinte…neînțelese? De ce mulți oameni nu au ochi să vadă și urechi să audă?…dar mai ales o inimă care poate bate elegant, nu pentru a supraviețui, ci pentru a iubi.