Artă pentru toți – atingerea din mers a nemuririi

Autorul Articolului: prof. Alla Apopei

,,Ars longa, vita brevis” ne reamintește de 2000 de ani un cunoscut dicton latin. Despre efemeritatea noastră și timpul scurt care ne este hărăzit să îl petrecem pe acest pământ nu cred că este cazul să vorbim, fiind suficiente dovezi, mai ales în această perioada, pe care o traversăm cu toții.

În vremuri de încercare, este înțelept să ne înconjurăm de oameni valoroși, prieteni încercați și confirmați de-a lungul timpului, să facem loc gândurilor și faptelor bune, să redescoperim capodoperele umanității din literatură, pictură, muzică, film, să ne regăsim în simplitatea naturii, să facem loc în sufletele noastre pentru credință, lumină și speranță.

De cele mai multe ori, ne întoarcem la amintirile frumoase din trecut pentru a ne încărca pozitiv. De acest privilegiu însă se bucură persoanele care și-au creat un rezervor de experiențe memorabile, o platformă (ca să folosesc un termen din uzul curent) plină de fapte, oameni și bucurii adunate de-a lungul vieții, pe care să o acceseze acum.  Dar ce se întâmplă cu cei care nu au reușit să își creeze aceste resurse în viața personală? Le sunt la îndemână secole de creații cultural- artistice ale umanității, care transformă omul, făcându-l mai puternic, mai sensibil la nevoile sale și ale celorlalți, mai visător sau cutezător.  Oare nu acesta este efectul magic pe care îl au asupra noastră lectura romanului lui Charles Dickens ,,Marile speranțe” (1860), contemplarea capodoperei lui Leonardo da Vinci ,, Mona Lisa” (1519) sau ascultarea valsului lui Eugen Doga, inclus în coloana sonoră a filmului “Gingaşa şi tandra mea fiară”, o altă capodoperă a cinematografiei rusești?

În vizita mea recentă la Cluj, am fost impresionată de un proiect interesant și necesar comunităților ,,Muzeul Prado iese în stradă”, o inițiativă adecvată timpurilor actuale, deoarece apropie oamenii de patrimoniul universal al artei și le dezvoltă orizontul de cunoaștere, ajutându-i să fie receptivi la picturile celebre și sensibili la tot ce e frumos. Organizatorii,  Ambasada Spaniei la Bucureşti, Muzeul Prado din Madrid și autoritățile locale, au expus în fața Centrului de Cultură Urbană Casino, din parcul „Simion Bărnuţiu”, un loc de relaxare pentru cei mai mulți dintre clujeni,  22 de reproduceri ale celor mai cunoscute lucrări, reprezentative pentru pictori din epoci diferite, cum ar fi  Goya, Velázquez, Rubens, Botticelli, Rembrandt sau Hieronymus Bosch, prezentate la o scară mai mica. Din unele tablouri de mari dimensiuni sunt redate doar anumite detalii, pictura completă fiind expusă în partea de jos a panoului. Expoziţia itinerantă a fost prezentată în toamnă și locuitorilor din București și Timișoara, iar înainte de a ajunge în România, a trecut prin numeroase orașe din Spania, Filipine și de pe cele două continente ale Americii.  Reproducerile celor mai faimoase picturi din galeriile Muzeului Prado, ce însumează 9000 de tablouri care prezintă istoria artei europene și spaniole, din secolul al XIV-lea până în al XIX-lea, au fost selectate atent pentru a le face cunoscute marelui public de pretutindeni.  Cred că această inițiativă este oportună în perioada pandemiei, care a limitat accesul oamenilor la călătorii și vizite în muzeele de artă, la locurile care ne înfrumusețau și dădeau sens vieții noastre odinioară.

Îmi aduc aminte cu emoție de incursiunea mea de-o zi la Muzeul Prado, în vara anului 2019, când am vizitat și Catedrala din Toledo, unde am descoperit  pictura lui El Greco (pictor de origine greacă cu o puternică influență bizantină și renascentistă) ,,El Espolio” (Dezbrăcarea lui Hristos înaintea răstignirii), care i-a scandalizat pe prelații bisericii după ce a fost pictată ((1579), dându-l în judecată pe autor. În această pictură, chipul lui Isus este luminat de devoțiune, atitudine pe care o vedem și în modul de a ține mâna la piept „o a doua semnătură El Greco” (semn care apare în multe dintre tablourile sale), reprezentând gestul de supunere și ascultare totală, de slujire și de dăruire fără nemărginită. limite care apare în multe din tablourile sale.

Cele mai mari colecții din acest muzeu de importanță internațională sunt ale  pictorilor spanioli Diego Velazquez şi Francisco Goya, precum și ale olandezului Hieronymus Bosch (favoritul Regelui Filip al II-lea al Spaniei). Însă îmi adum aminte că am rămas cu respirația întretăiată în fața tablourilor lui El Greco, Peter Paul Rubens, Rafael, Tiziano (Tițian), Bartolome Esteban Murillo, Melozzo da Forli, Botticelli, Caravaggio, Albrecht Durer, Rembrandt, Veronese, o pinacotecă bogată care ne dezvăluie fascinația Renașterii, generosul stil rubensian, pictura barocă și  arta clarobscură. Am petrecut mult timp în fața picturilor inspirate din mitologia greco - romană, sursă inepuizabilă pentru artiști din toate timpurile, gândindu-mă că ar fi o metodă bună de studiu pentru elevii mei, îmbinând arta cu literatura (,,Metamorfozele” lui Ovidius). M-au impresionat îndeosebi picturile "Saturn devorându-şi fiul" de Goya, ,,Cele trei grații” semnat de pictorul flamand Rubens, grații care făceau parte din alaiul zeilor și întruchipau veselia, seducția și abundența, ,,Venus și Adonis” – povestea tragică de iubire interpretată de Tiziano, tripticul ,,Grădina desfătărilor umane” de Hieronymus Bosch, dar și ,,Triumful Morții” de Pieter Bruegel cel Bătrân.

În expoziția din parcul clujean, mi-a atras atenția lucrarea ,,Peisaj de iarnă cu patinatori și cursă de păsări”, o reproducere după tabloul Bătrânului Bruegel realizată de Peter Bruegel cel Tânăr ( fiul renumitului autor al tabloului ,,Jocurile copilăriei”), care excelează în semnificații și surprinde prin tehnica detaliului. În interpretarea alegorică, patinatorii reprezintă condiția umană fragilă, mereu pândită de pericole și gata să alunece, iar păsările sunt întruchipări ale sufletului ce pate fi prins în ,,curse” nebănuite. Dar, peste toate, e albul zăpezii, cu puritatea, distracția și bucuria vieții!

Cred că și ieșenii ar fi încântați să descopere reproduceri din pinacoteca universală în orașul considerat capitală culturală a țării, iar dacă drumul spre Iași e prea lung pentru aceste expoziții, poate că Muzeul de artă de la Palatul Culturii ne bucură cu exponatele sale valoroase. Ne-ar face bine o atingere cât de mica de aripă a nemuririi!